Povestea mea

Sursa poza: arhiva proprie

“Nu ştiu alţii cum sunt, dar…”…mie îmi plac lucrurile mărunte; îmi place să privesc lumea prin ochii mei, îmi place să citesc, îmi place să scriu! De se scriu? Pentru că, prin scris, mă regăsesc, mă reinventez, mă liniştesc…îmi golesc sufletul de rău, de spaimă, de supărări şi de lovituri…învăţ şi reînvăţ din greşelile făcute…scriu pentru că…“scrisul, ca şi vorbitul, poate linişti durerile sufleteşti.” (Octavian Paler)
Scriu cu drag, colecţionez gânduri adunate din viaţă şi le transform în texte pentru sufletul oamenilor. Scriu atunci când sunt tristă, când sunt veselă, când ascult muzică. 

Muzica este una din marile mele pasiuni şi unul dintre cei mai loaili prieteni ai mei – muzica uşoară, dar şi baladele rock, muzica clasică sau muzica de relaxare îmi dau,întotdeauna, puterea de a merge mai departe.

Sursa poza: arhiva proprie

Îmi plac oamenii şi ador să îmi petrec o parte din timpul liber cu prietenii adevăraţi – acei oameni sinceri, deschisi, simpli, cu sufetul tânăr, indiferent de vârstă. Îmi place să iubesc fără limite şi să împart bucuria şi tristeţea cu persoana dragă sufletului meu! Îmi palce să râd, să plâng, să fiu răsfăţată şi ador să am momentele mele de copilărie. 

Iubesc nespus de mult animalele! Pentru mine, ele rămân fiinţele cele mai sincere şi cele mai devotate.

Ador copiii – sunt persoanele de la care avem de învăţat că oricând putem zâmbi, putem fi sinceri, putem crede în minuni şi, chiar dacă ne certam, nu vom păstra supărarea! Copiii ne ajută să ne regăsim propia copilărie, să ne întinerim sufletul şi să fim mai buni.

Îmi place să ascult poveştile de viaţă ale celorlalţi. Fiecare om are o poveste de spus, are lacrimi înca uscate, are dorinţe nerealizate, are iubiri neîmpărtăşite, are amintiri care dor sau, din contră, are zâmbete nedescoperite, are iubiri pasionale, frumoase şi curate, are amintiri care pot schimba, în bine, viaţa unui om.

Sursa poza: arhiva proprie

Şi eu, ca orice om, am povestea mea. Am un trecut de care sunt mândră, am amintiri pe care le iubesc, dar am şi amintiri pe care prefer să le uit. Am o colecţie impresionantă de vise, dorinţe şi idealuri. Am destulă putere ca să trec, cu brio, peste obstacolele întâlnite; am destulă ambiţie ca să îmi realizez orice vis; am destul optimism, ca să ştiu că îmi voi picta planşa viitorului în culori vesele; am destui prieteni care sunt alături de mine şi atunci când îmi e greu. Nu am însă destulă încredere în mine, dar îmi voi clădi, în timp, un zid de încredere, care mă va feri de răutăţile celorlalţi. Cu acest zid, pe care încerc să îl clădesc de acum, voi fi de neoprit în a-mi atinge idealurile. Şi voi reuşi!

Sursa poza: arhiva proprie

Furtuna De Emotii s-a născut în urma unui vis întrerupt. Tocmai de aceea, am învăţat că nimic, în viaţă, nu este întâmplător!
Mi-am dorit, de mult timp, să am un astfel de blog şi o astfel de pagină de facebook.  (pagina facebook FurtunaDeEmotii)
Acum, le am pe amândouă! Mi-am întrerupt realizarea unui vis şi, în schimb, mi-am realizat alte două vise! Mi se pare un troc convenabil! 🙂 Daca se va întâmpla aşa şi de acum înainte, voi da lovitura! :)) 

Vreau să îi mulţumesc din suflet lui Blogatu (Calugaru Ovidiu Marius) pentru frumosul review realizat pentru blogul meu, Furtuna De Emotii (fost blog Life&Soul). 

Multumesc, eBloguri, pentru frumosul articol despre blogul meu! 🙂

Blogul Furtuna De Emotii a fost, candva, Life&Soul! De aceea, in unele locuri, in loc de Furtuna De Emotii, veti gasi Life&Soul.

Daca iti place, da-i un share. 🙂Share on Facebook
Facebook
0Share on Google+
Google+
0Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on LinkedIn
Linkedin

Iti astept parerea :)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *