Ploaia

Şi plouă…plouă stropi calzi peste sufletul meu rece. Azi, în sufletul meu a fost furtună. Acum…s-a liniştit! Cerul mi-a luat lacrimile sufletului, mi-a luat furtuna de acolo şi le-a aruncat peste oraş…acum, ploaia îmi linişteşte sufletul, mi-l încălzeşte şi îmi readuce curcubeul printre gânduri nerostite…acum, zâmbesc!

Acum, pur şi simplu, iubesc ploaia! Ştii, am momente în care ploaia îmi sfâşie sufletul, mi-l încarcă cu sentimente ce mă doboară, însă am momente în care ploaia nu mă linişteşte…azi însă…azi…simt că ploaia are şi ea suflet. Este vie. Are sentimente. Amintiri. Dureri. Frici. Poveşti…da, poveşti! Ploaia ne spune poveşti pe care doar ea le ştie…ploaia vede poveştile oamenilor, le ia cu ea şi le aşterne, în drumul ei, parcă pentru a lega, sufleteşte, oamenii…

Sursa poza: Google Images

Ploaia…minunata fiinţă care ne alină păcatele, tristeţea, durerile şi lacrimile…ne spală sufletul, ne încălzeşte inima şi ne redă speranţa, zâmbindu-ne prin curcubeu…

Zâmbetul ploii este curcubeul! Şi ce frumos zâmbeşte după cea mai aprigă furtună…! 🙂

Ploaia ştie că, după orice furtună – oricât ar fi de grea, de lungă şi de nimicitoare – curcubeul va zâmbi, întotdeauna, triumfător.

Sursa poza: Google Images

Asemeni ploii, aşa ar trebui să procedăm şi noi…atunci când în sufletul nostru este furtună, nu putem decât să aşteptăm ca lacrimile durerii să se oprească, iar vântul mistuitor să se liniştească. Ştiu…ştiu cât de dureros este pentru un om să îşi simtă sufletul mutilat de furtună. Însă aminteşte-ţi întotdeauna că, după orice furtună, curcubeul va apărea negreşit…şi atunci, vei vedea, sentimentul de a fi reuşit să mai treci peste încă un hop al vieţii va fi atât de liniştitor, încât vei privi în urmă şi regretele nu vor mai fi…vei vedea doar lecţia de nepreţuit pe care viaţa a vrut să ţi-o predea…

Sursa poza: Google Images

Ploaia…este, pur şi simplu, binecuvântarea cu care cerul ne mângâie simţurile. Ne şterge ochii de lacrimi, atunci când nu mai putem plânge sau plânge, o dată cu noi, atunci când sufletul ne cere alinare. Ne mângâie fiecare părticică din corp, ne alină pielea, ne răsfaţă acea parte a fiinţei noastre care tânjeşte după misterele ce se ascund dincolo de nori…

Ploaie. Mister. Alinare. Încântare. Lacrimi. Cuvinte spulberate de vânt. Gânduri nerostite, şoptite printre picături. Iubiri neâmpărtăşite, ascunse de lacrimile cerului. Iubiri pătimaşe, protejate de mantia ploii.
Ploaie. Sunet. Muzică. Tunete. Fulgere. Lumină. Fiori. Credinţă. 
Ploaie. Curcubeu. Zâmbete.
Ploaie. Magie. Clipă.

Sursa poza: Google Images


Adelina Anca F.
Furtuna De Emotii

Daca iti place, da-i un share. 🙂Share on Facebook67Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0

Lasa-mi o amintire :)