Cuvinte izvorate din suflet

De ce scriu? Scrisul mă linişteşte. Atunci când simt că sufletul meu devine înfrigurat, supărat, abandonat, înlăcrimat, atunci…îmi găsesc alinarea printre cuvinte. Aştern cuvinte peste cuvinte, îmi las gândurile să danseze, pe ritmurile date de propriile-mi trăiri, şi, fără să mă gândesc prea mult la ceea ce vreau să exprim, încep, pur şi simplu, să scriu…şi scriu…simt cum energiile negative mă părăsesc, lăsând locul pozitivului. Simt cum, încet încet, încep să înţeleg mai bine ce se petrece cu mine; da…scriind, mă înţeleg mai bine! Văd, mai clar, situaţia, încep să mă cunosc mai bine, mă liniştesc şi, de multe ori, găsesc soluţia pentru problema în care sunt.

Sursa poza: Google Images

Scrisul îmi va rămâne, întotdeauna, cel mai bun prieten atunci când voi avea nevoie de linişte şi cel mai bun psiholog, atunci când voi avea nevoie de sfaturi. Îmi va fi pansament pentru rănile sufletului, îmi va ajuta inima să se descarce de orice povară, transformând problemele în lacrimi şi tristeţea în linişte.

Atunci când în sufletul meu e furtună, prefer să mă liniştesc scriind…în aceste momente, în care scriu pentru a mă linişti, simt că vorbesc cu sufletul meu şi, parcă, textul se scrie singur…parcă nu eu aş scrie, ci al meu suflet…îl las pe el să se descarce şi să aşterne cuvintele aşa cum simte.

Uneori, înşiruirea de cuvinte îmi mai încălzeşte, puţin, sufletul, reuşind să scoată furtuna de acolo. Pentru că scriu cuvinte-fulger…acele cuvinte care, pur şi simplu, apar, dintr-un colţ al sufletului meu…acele cuvinte la care nu m-am gândit, dar pe care le-am scris…acele cuvinte care formează idei pe care, poate, nu le pot spune în gura mare…pe care le păstrez doar pentru mine…şi pentru textul ce tocmai îl scriu. Cuvintele-fulger apar, fără să vreau, în textul meu, însă apar ca o binecuvântare. Apar ca o lumină. Apar şi atât, transformând textul în aer psihologic pentru mine.

Alteori, scriu cuvinte-tunet…acele cuvinte care îmi răsună, ca un zgomot în minte, însă pe care nu le pot interpreta. Nu le pot înţelege. Acele cuvinte, iată, apar în text atunci când mă aştept mai puţin; exact atunci când simt că sunt mai mânioasă şi când am nevoie să mă detaşez de ceea ce îmi face rău.

Sursa poza: Google Images

De abia acum îmi dau seama cât sunt de norocoasă pentru că îmi pot linişti durerile sufleteşti cu ajutorul scrisului. Ador să scriu! P.S. iubesc momentele în care scriu! Pur şi simplu, atunci când mă hotărăsc să scriu, ştiu că voi reuşi să îmi canalizez energia pentru a mă înţelege mai bine şi pentru a transmite un mesaj pozitiv din orice problemă care îmi acaparează viaţa. Ştiu că, atunci când voi termina de scris, voi fi mai liniştită, mai relaxată şi mai detaşată de orice problemă.
Şi ştiu că, atunci când voi reciti textul, voi învăţa din propriile-mi greşeli şi îmi voi însuşi, foarte bine, lecţia ce tocmai am primit-o de la viaţă. 

Sursa poza: Google Images

Atunci când scriu, simt cum, cu fiecare cuvânt aşternut în paginile virtuale ale blogului, se rupe câte o bucăţică din orice înseamnă negativ în sufletul meu. Se desprinde de acolo şi pleacă, fără a se mai întoarce. Fiecare cuvânt aşternut are puterea de a mă linişti. Mai mult…şi mai mult.

Atunci când scriu, trebuie să ascult muzica ce se potriveşte cu starea din acel moment. Fără muzică nu pot scrie…îmi palce să îmi las cuvintele purtate de muzica ce îmi atinge inima şi sufletul, încălzindu-le şi pregătindu-le pentru momentul în care vor putea privi, iar, viaţa aşa cum este ea: frumoasă.

© Adelina Anca F.         
© Furtuna De Emotii

Daca iti place, da-i un share. 🙂Share on Facebook
Facebook
33Share on Google+
Google+
0Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on LinkedIn
Linkedin

Iti astept parerea :)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *