Amintire din clasa a III-a

Acum 17 ani, cand eram la sfarsitul clasei a III-a, am primit cea mai frumoasa scrisoare de la invatatoarea mea. O scrisoare ce am pastrat-o, cu grija, in inima mea. O scrisoare ce mi-a deschis, la acea varsta, orizontul si m-a ajutat sa fac, pentru prima data, cunostinta cu sufletul meu. O cunostinta constienta.

A mai trecut un an…
Sunt nenumarate clipe care s-au scurs in favoarea sufletului tau, multe dialoguri in care ti-ai hranit spiritul, multe intrebari care si-au gasit raspunsul.
Sunt altele care bat la usa…
Priveste atent si pasete cu indrazneala inainte!
Nu uita ca porti in tine ceva unic si ca ai puterea de a invinge mereu. Trebuie sa ai incredere in tine. Trebuie sa ai curaj. Caci exista, pentru tine, o lumina aprinsa in lume.
Foloseste-te de ea!
Cel care a luptta cel mai mult cu el insusi, ajunge departe si reuseste!
Te felicit pentru ce ai realizat in clasa a III-a si iti urez mult succes in anii care urmeaza!
(Invatator Elena Serbanoiu – 15 iunie 2000)

Sursa poza: arhiva proprie

Acum, cand am regasit-o si am recitit-o, realizez ca nimic nu este inatmplator. De aproape cinci ani, am inceput sa ma ocup de dezvoltarea mea personala si am reusit sa ii ajut si pe altii. Asadar, nu intamplator am avut o asa buna invatatoare. Nu intamplator am primit acea scrisoare; si nu doar eu, ci toata clasa.

Sursa poza: Google Images

Imi amintesc cum, dupa ce am citit scrisoarea, am stiut ce vreau sa devin cand voi fi mare: psiholog. De atunci, ori de cate ori cineva ma intreba ce vreau sa devin, eu spuneam la fel: vreau sa ajut oamenii, vreau sa fiu psiholog. Asta e pasiunea mea. Acum, dupa 17 ani, pasiunea mea este aceeasi.

Cred ca aceasta scrisoare a fost un semn ce ma avertiza ca aceasta imi este menirea: de a ma ocupa si de a scrie despre dezvoltarea personala. De a-i ajuta pe ceilalti. De a-i inspira, prin scris; exact asa cum scrisoarea doamnei invatatoare m-a inspirat, la o varsta atat de frageda.

Sursa poza: Google Images

Magia a continuat si dupa ce am terminat scoala generala. Nu intamplator, in liceu, am avut o doamna diriginta (Daniela Bistreanu) ce, in continuare, ne-a inspirat pe mine si pe colegii mei. Ne-a invatat despre frumusetile vietii, despre prietenie, despre bunatate. Ne-a invatat sa si zambim si sa ne bucuram de viata, nu doar sa invatam si sa muncim.

Mi-as dori ca toti invatatorii, profesorii, parintii, sa procedeze asemanator. Sa invete copiii nu doar cum sa toceasca materie, ci sa ii invete si despre suflet. Despre spirit. Despre frumos. Despre cum sa traiesti in pace, in armonie. Despre cum sa te bucuri de natura. Despre cat de important este sa ajutam si oamenii, si animalele, si florile.

Sursa poza: Google Images

Furtuna de Emotii
Adelina Anca F.

Daca iti place, da-i un share. 🙂Share on Facebook
Facebook
0Share on Google+
Google+
0Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on LinkedIn
Linkedin

Lasa-mi o amintire :)