Caut amintiri vechi, in sufletul meu.

Seara. Muzica ce se pliaza perfect pe sufletul meu. Ceai de tei. Lumanare. Toamna.

Seara magica de toamna. Bucuresti. Imi simt sufletul impacat. Acum simt, mai mult ca oricand, nevoia de a-mi incarca sufletul.

Caut amintiri vechi, in sufletul meu. Caut acele amintiri pe care nu s-a pus praful; pentru ca am avut grija sa le aduc, in memorie, ori de cate ori am simtit nevoia de mangaiere. Azi, acum, acele amintiri devin prezent. Sunt in concediu; pentru o saptamana, uit de Anglia, uit de strainatate. Sunt acasa, acolo unde imi pot reincarca cel mai bine sufletul.

Sursa poza: Google Images

Acum, aici, zambesc. Sunt recunoscatoare. Multumesc, viata, pentru prietenii minunanti cu care m-ai binecuvantat! Multumesc pentru ca m-ai inzestrat cu un suflet ce simte frumosul. Cu ochi ce nu se tem sa planga. Cu zambet ce nu se ascunde dupa nici un necaz. Cu maini ce nu se tem sa ajute, sa mangaie, sa aline, sa munceasca. Cu inima ce nu se teme sa iubeasca.

Multumesc, viata, pentru ca ai facut, din fiecare moment, o amintire de neuitat.

Multumesc pentru barbatul minunat ce imi este alaturi. Pentru iubirea lui, pentru sprijinul lui,, pentru felul in care ma protejeaza; pentru faptul ca a lasat viata lui din Bucuresti doar pentru a fi langa mine. Pentru faptul ca a ales sa o ia de la zero, alaturi de mine, in Anglia. Multumesc! Si totusi…

‘Si totusi exista iubire/Si totusi exista blestem/Dau lumii, dau lumii de stire/Iubesc, am curaj si ma tem.’ (Tatiana Stepa)

Sursa poza: Google Images

Ma tem…pentru ca am gresit. Ca orice om, am gresit. Intr-un moment in care am fost mult prea furioasa, nehotarata, vulnerabila. Am gresit…insa, cu toata frica, zambesc…

…Zambesc si multumesc vietii pentru ca am ales sa gresesc. Asa am invatat. Asa, am inteles ca nu trebuie sa blamez nici un om pentru ceea ce a facut. Pentru ca doar omul in cauza stie ceea ce a fost in sufletul lui, ce batalii s-au dat, cate lacrimi amare a ascunsprin masca unui zambet.

Stii, am invatat ca nu avem dreptul sa criticam pe nimeni. Pur si simplu. Pentru ca, mai devreme sau mai tarziu, toti ajungem sa facem ceea ce ne-am promis ca nu vom face.

Aminteste-ti durerile, povetile, bataliile ce le-ai dus in propriul suflet. Ce ganduri aveai atunci? Ce stari? Ce ai ales, in acele momente, sa faci? Aminteste-ti si gandeste-te:ai dreptul sa mai critici pe cineva?Eu, cu mana pe inima, recunosc ca nu mai am dreptul acesta; insa, tot cu mana pe inima, iti spun, om drag, ca m-am iertat. I-am iertat si pe ceilalti.

Las deschise bratele sufletului pentru orice imi va aduce viata.

Sursa poza: Google Images

 

Furtuna De Emotii

Adelina Anca F.

Daca iti place, da-i un share. ­čÖéShare on Facebook
Facebook
0Share on Google+
Google+
0Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on LinkedIn
Linkedin

Lasa-mi o amintire :)