Magia din astă noapte

Noapte. Cerul şi-a aprins luminiţele, iar eu…nu îmi pot lua ochii de la luna ce îmi zâmbeşte fugar. Stau la geam şi privesc cum stelele îşi dansează valsul, oferindu-mi cel mai frumos spectacol. Sufletul îmi dansează o dată cu stelele, cu luna, cu magia ce mă înconjoară. Simt nevoia să iau o gură de aer. Dintr-o dată, nu îmi mai ajunge priveliştea de la fereastră. Vreau mai mult. Vreau să fiu parte din întregul univers, să dansez, să visez, să trăiesc o poveste magică. 

Sursă poză: http://www.carmineshoes.ro
 Cu doar câteva zile înainte, am simţit un impuls puternic de a-mi lua ce mai frumoşi pantofi. Îmi doream, de mult timp, nişte pantofi roşii, cu toc înalt, eleganţi. Am comandat, aşadar, cei mai frumoşi pantofi şi am avut norocul să îi primesc a doua zi. Recunosc că nu i-am putut purta până…în astă noapte. Nu ştiu de ce. I-am admirat, i-am mângâiat, am vorbit cu ei; în noaptea aceasta însă, am simţit un impuls puternic de a purta aceşti pantofi minunaţi. Aşadar, am îmbrăcat cea mai frumoasă şi elegantă rochie, mi-am încălţat, cu emoţie, noii pantofi şi…am plecat. De cum am ieşit afară, am simţit cum luna mă ia de mână. Ne zâmbeam. Dansam, alături de stele. În paşii noştrii de dans, luna s-a transformat într-un prinţ fermecător, stelele în invitaţi, iar cerul s-a transformat într-o mare şi luminoasă sală de bal. Era ora 22:00. Nu îmi venea să cred ochilor. Mă simţeam ca…o Cenuşăreasa magică. Totul părea rupt din acea poveste; povestea copilăriei mele. 

Toţi îşi întorceau privirea spre mine. Atât doamnele, cât şi domnii. Atunci când dansam, le simţeam privirile aţintite înspre…pantofii mei. Simţeam cât de mult îi admiră. La un moment dat, o doamnă a venit şi m-a întrebat de unde am pantofii. I-am spus că i-am cumpărat de la un magazin de pantofi Carmine Shoes.

Sursă poză: http://www.carmineshoes.ro

Ora 22:30. Sufletul îmi este plin de bucurie. Frumos. Dans. Lumină. Sunt atât de mândră de noii mei pantofi şi de prinţul de îmi este alături, încât simt că Cenuşăreasa chiar mi-a acaparat sufletul şi, acum, suntem una şi aceeaşi persoană. Mă întorc în braţele prinţului meu. Dansăm, ne învârtim, ne sărutăm…ah, nu am mai simţit o aşa dragoste până acum! El este făcut pentru sufletul meu. Este parte din sufletul meu, iar eu sunt parte din inima lui. Dansăm, dansăm şi ne pierdem unul în braţele celuilalt. Parcă ne cunoaştem de o vesnicie. Între noi, simt aşa o atracţie…! Nu ne-am vorbit deloc prin cuvinte; dar ştim atât de multe unul despre altul…! 

Ora 23:00. Prinţul meu îmi vorbeşte pentru prima dată:

“- Draga mea…pantofi stiletto Red Queen îţi vin superb! Ştiam că tu eşti regina mea. Ştiam că la tine vor ajunge.

Sursă poză: http://www.carmineshoes.ro
– Cum adică…ştiai că la mine vor ajunge, dragul meu?

– Ştii că, acum câteva zile, ai simţit un puternic impuls de a-ţi cumpăra pantofi? Eu ţi-am trimis acel impuls. Eu te-am trimis exact la acel magazin şi la acei pantofi. Ştii, femeia care urma să îşi cumpere aceşti pantofi, aceea avea să îmi fie soţie. Să îmi fie Cenusăreasă. Prinţesă. Iubită. Suntem sortiţi unul altuia.
– Ah, dragul meu. Simt. Ştiam că ceva magic s-a întâmplat. Dar tu eşti lună, eu sunt muritoare. Ce se va întâmpla?

– Vom rămâne, veşnic, unul pentru celălalt! Vei vedea.
– Hai să dansăm. Să ne bucurăm de prezent, de acum, aici, de noi! Hai să facem veşnicie din momentul de acum.

Ore 23:30. Dansăm. Dansăm şi uităm de noi. E atât de frumos. Iar timpul, ah…timpul…zboară atât de repede. Dansez. Privesc ceasul. 23:50…tic – tac. Tic – tac. Tic – tac. Simt că ceva urmează să se întâmple. Mă simt neliniştită. Sufletul îmi tremură. 23:56. Îmi strâng prinţul în braţe. 23:59. Timpul trece, ne privim în ochi. 24:00. Un pantof îmi cade. Cad şi eu. În neant. Ajung înapoi, la fereastra mea. Am, în picioare, doar un pantof. Privesc luna. 

– Dragul meu, de ce am doar un pantof? Unde eşti? De ce nu vii? Mi-ai promis veşnicia!

Nu plâmg, nu râd. Nu fac nimic. Privesc când luna, când pantoful. Îmi caut pantoful pierdut prin casă, când…cineva sună la uşă. Deschid.

– Bună seara, doamnă dragă! Am un pantof de damă. Vreau doar să văd dacă vi se potriveşte.” – tânărul chipeş, cu ochi sclipitori, îngenunchiază în faţa mea şi îmi pune pantoful în picior. Este exact pantoful ce mi-a căzut. Fericită, simt cum sufletul o ia razna. Râde. Ştiu că el este prinţul cu care am dansat. Luna. Sufletul pereche.

– Dragul meu…” – atât apuc să îi spun, apoi dansăm. 

……………………………………………………………………….

Sursă poză: http://www.carmineshoes.ro
Au trecut, de atunci, trei ani. Prinţul s-a mutat la mine. De atunci, are grijă să am, mereu, pantofi. Cu toc. Roşii, negrii, eleganţi. Are grijă să mă simt ca o regină. Are grijă să fiu fericită, ajutată, protejată. Avem o relaţie aşa cum îmi doream de mult. O relaţie bazată pe respect, iubire, ajutor. Avem o relaţie magică! 
Mă simt o femeie împlinită, puternică. O femeie ce are pantofii potriviţi, la locul potrivit! O femeie ce cucereşte lumea de la înălţime – purtând cei mai frumoşi pantofi cu toc. 

Sursă poză: http://www.carmineshoes.ro

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2016
Adelina Anca F.
http://lifeandsoulofficialpage.blogspot.com/feeds/posts/default
Daca iti place, da-i un share. 🙂Share on Facebook
Facebook
0Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on LinkedIn
Linkedin

Iti astept parerea :)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *