Când desenele animate devin realitate
Copilărie. Amintiri. Îmi amintesc, cu drag, cum mama petrecea timp de calitate cu mine. Am mers, cu ea, la cinema, unde am văzut Stuart Little 1. După ce am văzut filmul, mi-am dorit să îl adopt şi eu pe Stuart Little, iar mama mi-a cumpărat un şoricel care semăna exact cu el. De atunci, eram nedespărţiţi; şi acum îl am.
Îmi amintesc cum, atunci când nu aveam cu cine mă juca pe afară, mă uitam la desene animate. Mai ales în vacanţa de vară. Îmi plăcea, în special, să mă uit la Franklin şi Prietenii, pe Minimax. Acesta este un desen care chiar mi-a marcat copilăria. Îmi plăcea modul în care era prezentată viaţa. Adoram căsuţele acele mici, natura ce înconjura micul orăşel; îmi plăcea cum copiii aşteptau, dimineaţa, autobuzul de şcoală. Îmi doream să trăiesc într-un asemenea oraş. Mă uitam la acele desene şi mă vedeam acolo, cu ei.
| Sursă poză: Google Images |
Îmi plăcea cum Franklin şi prietenii lui se jucau; adoram modul ăn care toţi se înţelegeau, se respectau, îşi zâmbeam. Îmi plăcea să văd cum se respectau unul pe altul.
Dorinţa mea era să ajung, cândva, într-un astfel de loc…
…iată că acum, după aproape 15 ani, desenul acesta mi-a devenit realitate. De anul trecut m-am mutat într-un orăşel micuţ din Anglia, în Wigan. Aici…dorinţa copilăriei mele s-a îndeplinit. Trăiesc într-un cadru asemenea celui din desenul de care v-am povestit. În orăşel sunt căsuţe mici şi drăguţe, natura tronează, mângâindu-mi sufletul, iar acele autobuze de şcoală pe care le vedeam în deseul animat, acum…se plimbă prin oraş. Oamenii zâmbesc, se respectă unul pe altul şi bunăstarea este la locul ei. Acum, aici, în Wigan, mă simt ca şi acasă. Parcă sufletul meu şi-a găsit liniştea.
| Sursă poză: arhivă proprie |
Acum, aici, a mea copilarie a redevenit o parte din mine. Recunosc că ador, iar, să mă uit la filmele (animate) de la Emipre Film.
Nu cu mult timp în umră, m-am uitat la filmul Stă să plouă cu chiftele.
| Sursă poză: http://empirefilm.ro |
M-am uitat la acest film cu prietena cu care mă uitam, în copilărie, la desene. A fost o rememorare frumoasă a acelor momente şi, de atunci, eu şi acea prietenă, ne întâlnim şi ne uităm la filme animate, reamintindu-ne, cu drag, de copilărie.
| Sursă poză: http://empirefilm.ro |
Articol scris pentru Spring SuperBlog 2016
Adelina Anca F.
http://lifeandsoulofficialpage.blogspot.com/feeds/posts/default
Daca ai reusit sa-ti gasesti echilibrul esti o fericita! La soricel ne-am uitat si noi, este un filmulet atractiv, la fel ca si seria cu strumfii.
Poate ca nu mi-am gasit echilibrul ideal, dar sunt fericita oicum!
Da, filmuletele sunt frumoase