Povesti scrise pe cer

Era o zi ca oricare alta. M-am trezit, m-am pregătit şi am plecat la muncă. Totul normal. Până când…am terminat programul. De abia aşteptam autobuzul, ca să ajung, cât mai repede, acasă. A întârziat. 10 minute. 20. 30. Deja începusem să mă enervez. Înăuntrul meu era furtună. De nervi. Fără să vreau, am ridicat privirea spre cer; şi acolo mi-a rămas! Ca magnetizată, nu mi-am putut lua ochii de la povestea ce se derula acolo, pe un norişor.

Sursă poză: arhivă proprie

Totul a început cu o inimioară. O poţi vedea? În poza de mai sus, dacă te uiţi cu atenţie, o vei găsi şi tu. Trebuie doar să…piveşti cerul! 🙂 

Sursă poză: Google Images
Povestea scrisă pe cer a început cu acea inimioară. Apoi, pe acelaşi norişor, au apărut, cumva…alţi norişori ce semănau cu doi îndrăgostiţi. El şi ea; se sărutau. Nu după mult timp, s-au îmbrăţişat. Apoi, a apărut un bebeluş şi mămica lui. Recunosc că nu îmi venea să cred ochilor! Oare totul era în imaginaţia mea? Sau…era real? – mă întrebam. Nu ştiam…eu doar continuam să privesc povestea spusă de nori. Bebeluşul era îngrijit de mămica lui, ţinut în braţe şi iubit. În spate, era cineva care zâmbea, fericit. Probabil tatăl.

După doar câteva minute, am văzut doi bătrâni (am presupus că erau cei doi îndrăgostiţi), alături de nepoţii lor. Apoi…a rămas doar ea. M-am întristat, atunci. Mi-am dat seama că rămăsese singură. Dar ce puteam eu să fac? Era doar o poveste spusă de nori. O poveste scrisă pe cer. Pe care eu am avut norocul să o văd. 

                       Sursă poză: arhivă proprie
Când credeam că povestea s-a terminat, a apărut curcubeul. Nu îl mai văzusem de mult timp! Îmi era atât de dor! Curcubeul a încununat foarte frumos povestea celor doi îndrăgostiţi. O poveste pe cât de normală, pe atât de magică! O poveste ce mi-a încălzit sufletul, m-a liniştit, mi-a redat puterea de a merge mai departe. O poveste de care, în acele clipe, chiar aveam nevoie. O minune ce mi-a deschis ochii inimii şi mi-a demonstrat că magia există peste tot.


Când eşti supărat/ă, trist/ă, sau pur şi simplu din când în când, ridică-ţi privirea către cer. Proveşte norii. Spectacolul pe care ţi-l oferă. Bucură-ţi sufletul cu poveşti scrise pe cer. Ai încredere în magia ce te înconjoară. Zâmbeşte. Fă, din fiecare clipă, o comoară şi să împodobeşte-ţi sufletul cu ea. 🙂

Sursă poză: arhivă proprie

Textul aparţine:
Adelina Anca F.
Life&Soul

http://lifeandsoulofficialpage.blogspot.com/feeds/posts/default
Daca iti place, da-i un share. 🙂Share on Facebook
Facebook
0Share on Google+
Google+
0Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on LinkedIn
Linkedin

Lasa-mi o amintire :)