Eu sunt bine. Tu cum eşti, suflete?

Am învăţat, de-a lungul timpului, să mă bucur de fiecare moment al zilei. Am înţeles că fiecare dimineaţă este, de fapt, cel mai preţios dar pe care ni-l dă viaţa: încă o zi petrecută pe această planetă. Am învăţat că nimic nu este mai important decât timpul prezent. Pentru că prezent înseamnă viaţă!
Sursa poza: Google Images

Deşi mă bucur de fiecare secundă ce îmi este dat să o trăiesc, recunosc că noaptea îmi este pansament pentru minte, trup şi suflet. Noaptea, reuşesc să mă reconectez cu sufletul meu. Obişnuiesc să ascult muzică uşoară, să privesc luna şi stelele; în acele momente, magia începe! În astă noapte am hotărât să îmi acord mai mult timp pentru sufletul meu. Pentru mine. Pentru reconectare. Magia începe…
Sursa poza: Google Images
            …Privesc cerul. Luna este perfectă! Ea, strălucitoare; stelele, în jurul ei. Parcă dorind să o ocrotească. Sufletul îmi este din ce în ce mai liniştit. O căldură plăcută mă înfioară. Nu îmi pot lua ochii de la Regina Nopţii – Luna. O privesc şi pun, instinctiv, mâna în drptul inimii. Tic – tac. Tic – tac. Tic – tac. Închid ochii. Îmi simt sufletul mai viu ca niciodată.

           Simt cum, între mâna mea şi între inimă circulă energii. Pozitive. Frumoase. Emoţionante. Deodată, aud o voce caldă, înceată:
 – Cum îţi mai este, draga mea?  
Tresar. Mă sperii, vreau să iau mâna din dreptul inimii, dar nu pot. Ceva mă îndeamnă să las mâna acolo. Aud iar şi iar, din ce în ce mai clar:   – Cum îţi mai este, draga mea?
Tic – tac. Tic – tac. Tic – tac. Bătăile inimii mă liniştesc. Sufletul insistă:
Sursa poza: Google Images
– Cum îţi mai este, draga mea?
Privesc luna, parcă aşteptând un răspuns de la ea.
– Sunt bine. Învăţ, cu fiecare clipă ce trece, să mă bucur de orice mi se întâmplă în viaţă. Ştiu că nimic nu este întâmplător. De aceea, îmi învăţ mintea să gândească pozitiv. Să vadă frumosul din orice. 
Clipă de clipă, suflete, încerc să rămân conectată cu tine. Încerc să înţeleg fiecare semnal pe care mi-l dai. Învăţ, încă, să îmi las paşii vieţii purtaţi în spectacolul pe care tu l-ai pregătit pentru mine. Îmi doresc, suflete, să te urmez. Să ajung acolo unde am fost menită să ajung. Te rog doar să ai răbdare cu mine. Pentru că îmi este greu. Îmi este greu, încă, să disting semnalele tale de cele ale minţii. Îmi este frică să nu greşesc. Recunosc că o parte din mine ar vrea să ajungă, cu uşurinţă, la fiecare vis neîmplinit. Ar vrea să se răzbune pe oamenii care mi-au făcut rău. O altă parte, însă, îşi doreşte, cu ardoare, să te cunoacă, suflete; şi să meargă alături de tine. Câteodată, mă cuprinde frica. Neliniştea. Simt, însă, că fac progrese. Te simt pe tine, suflete, mai viu. 
Sursa poza: Google Images
Iar eu…eu…sunt mai bine ca oricând! Sunt fericită. Am înţeles că, pentru a fi fericită, nu îmi trebuie nimic. Fericirea este în mine, nu trebuie să fie atrasă de nimic altceva.
Sunt liniştită, suflete. Ştiu că, orice mi s-ar întâmpla, se va întâmpla pentru binele meu. Şi voi reuşi să trec peste orice. 
Sunt împlinită sufleteşte. Pentru că am grijă să clădesc comori în sufletul meu şi în sufletul oamenilor din viaţa mea, nu în jurul meu! 
Mă simt binecuvântată, suflete! Ori de câte ori privesc natura, florile, soarele, luna, stelele; ori de câte ori zâmbetul unui copil îmi aduce curcubeu în viaţa mea. Ori de câte ori pot să ajut şi să văd un animal fericit. Sau un om fericit. Ori de câte ori mă pot plimba, mână-n mână cu ploaia. Ori de câte ori ascult muzica ce îmi face sufletul să vibreze; sau atunci când  scriu. Ori de câte ori citesc sau meditez. Ori de câte ori petrec timp cu mine şi îmi dau seama că nu mă pot plictisi, nicicâd, eu cu mine! În aceste momente, suflete, ştiu că sunt binecuvântată. Ca orice alt om! 
Sunt bine, suflete. Sunt bine, pentru că am grijă să mă reconectez cu tine. Sunt bine, pentru că îmi trăiesc viaţa ghidându-mă după regulile mele, nu după regulile soietăţii. Sunt bine, pentru că fac ceea ce mă face fericită. Sunt bine, pentru că am învăţat să văd tot ceea ce mi se întâmplă – bun sau rău – ca o binecuvântare.
Eu sunt bine. Tu cum eşti, suflete?

Sursa poza: Google Images

Textul aparţine:

Fundătureanu Adelina Anca

lifeandsoulofficialpage.blogspot.ro
Textul va fi publicat in cartea “Asta – Noapte”

http://lifeandsoulofficialpage.blogspot.com/feeds/posts/default
Daca iti place, da-i un share. 🙂Share on Facebook
Facebook
0Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on LinkedIn
Linkedin

Iti astept parerea :)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *