Nu vreau să pierd, în drumul vieţii, bunătatea, pacea şi frumuseţea sufletească. Vreau să fiu un exemplu pentru oamenii ce sunt meniţi să îmi fie alături.

Pe 29 aprilie este Ziua Internaţională a Solidarităţii între Generaţii. Aşa a început campania Visele Bătrânilor (https://www.facebook.com/viselebatranilor), campanie ce mi se pare a fi interesantă şi, pentru mine, destul de greu de dus. 
Sursă poză: https://www.facebook.com/viselebatranilor

De ce? Recunosc că nu mă înţeleg cu majoritatea bătrânilor. Mulţi dintre ei au devenit persoane mult prea răutăcioase. Răutăcioase, poate, independent de voinţa lor.  

Ei, bătrânii, cred despre noi, tinerii, că le suntem net inferiori; şi nu ne mai dau şanse. Puţini dintre bătrâni ne mai privesc cu acea iubire în ochi. Cu acea fericire, speranţă, sclipire de bunătate. 

Noi, tinerii, am uitat să respectăm oamenii bătrâni. Mulţi dintre tineri nu mai ajută bătrânii în nici un fel. Ba mai rău decât atât, îi privesc cu dispreţ. Nu le dau locul în mijloacele de transport, coboară sau urcă înaintea lor, nu îi mai ajută nici măcar cu bagajele.

Deseori, relaţia bătrân – tânăr a devenit relaţie ură – ură. Cum de s-a ajuns aici? Bătrânii au trecut prin mult prea multe greutăţi. Greutăţi ce i-au înrăit. Ce le-au mâncat frumuseţea sufletească. Ce le-au răpit viaţa spirituală. 

Noi, tinerii, avem, la rândul nostru, problemele noastre. Probleme, poate, la fel de grave ca şi cele prin care au trecut bătrânii. Însă oglindite altfel. Pentru că vremurile s-au schimbat. Acum, de exemplu, nu mai stăm la coadă, ore întregi, pentru un aliment; stăm, însă, la coadă pentru a prinde un serviciu din care să putem trăi. 

Am fost de acord să intru în campania Visele Bătrânilor, însă nu îmi voi pune poza ce mă îmbătrâneşte la profil. O voi lăsa aici, pe blog. 

Poză proprie, schimbată cu ajutorul aplicaţiei AgingBooth

Am ales să nu îmi pun această poză la profil. Pentru că vreau să mă bucur de tinereţe. De timpul meu. Voi avea destul timp, în viitor, să mă văd bătrână. Însă, atunci când voi îmbătrâni, vreau să îmi păstrez sufletul tânăr. Sclipirea aceea magică, jucăuşă, în ochi. Bunătatea, speranţa şi liniştea ce le voi dărui tinerilor. 

Nu vreau să pierd, în drumul vieţii, bunătatea, pacea şi frumuseţea sufletească. Vreau să fiu un exemplu pentru oamenii ce sunt meniţi să îmi fie alături.


Textul aparţine:
Adelina Anca F.
Life&Soul
http://lifeandsoulofficialpage.blogspot.com/feeds/posts/default
Daca iti place, da-i un share. 🙂Share on Facebook
Facebook
0Share on Google+
Google+
0Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on LinkedIn
Linkedin

Iti astept parerea :)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *