O lecţie de viaţă

Nu cu mult timp în urmă, acum aproape şase ani de zile, atunci când mi-am botezat finuţa, am avut ocazia să văd cum este traiul la ţară. Cu case bătrâneşti fără baie, fără apă curentă, fără maşină de spălat, încălzire, la sobă, cu ajutorul lemnelor. Acolo, în aceste condiţii, trăieşte familia finuţei mele.

Am avut ocazia să merg cu căruţa, să ajut la muncile câmpului, să văd cum cresc copiii de acolo. Copiii cei mai dragi mie! Am observat că, deşi cei de acolo nu au confortul pe care eu îl am în Bucureşti, sunt mai fericiţi! Am văzut cum copiii cresc mai frumos şi mai armonios la ţară. Unde aerul este curat, tare, unde natura este prietena oamenilor, unde oamenii nu îşi beau cafeaua la calculator, ci stând la o şuetă, faţă în faţă.

Recunosc că, înainte să văd, efectiv, cum se trăieşte la ţară, cu minimum de confort, nu apreciam, îndeajuns, ceea ce aveam. Nu apreciam căldura ce mă învăluia în apartament, nu apreciam faptul că îmi puteam face baie în cadă, cu apă caldă direct de la robinet. Fără să scot apă din puţ, ca mai apoi să o încălzesc. 

Acum câteva săptămâni, am invitat-o pe finuţa mea, împreună cu mama ei, la mine. În Bucureşti. Finuţa, o fetiţă care, în curând, împlineşte şase anişori, m-a şi luat la întrebări, după ce a dat o raită prin casă:

“- Naşă, cum de este atât de cald la tine, fără să ai sobă? 

“- Draga mea, căldura vine prin calorifere. Atunci când afară este frig, caloriferele se încălzesc. 

“- Ah…este o minune de la Doamne Doamne, nu? Are grija ca, în casă, să fie cald mereu. Şi de noi are gijă Doamne Doamne! Are grijă să avem lemne pentru sobă, atunci când este frig. Suntem tare norocoşi!


Când am auzit cât de furmos a vorbit, pur şi simplu nu am mai putut să îi spun nimic. Nu puteam să îi spun detaliile tehnice despre cum ajung caloriferele calde. I-am zâmbit şi am mângâiat-o drăgăstos, fiind foarte mândră de ea!

“- Naşă, dar apa cum de vine gata încălzită? Noi trebuie să o scoatem din puţ, apoi o încălzim, apoi…facem baie în albie. 

“- Noi, draga mea, avem apă rece şi apă caldă direct de la robinet. Nu trebuie să mai încălzim apa decât pentru ceai, cafea sau mâncare. 

“- Wow…naşă, ce frumos! Ce bine de tine! Dar şi de noi este la fel de bine, naşă! Ştii de ce? Pentru că am văzut copii care nu îşi pot încălzi apa pe care o iau din puţ. Şi nu se pot spăla, ca noi, în fiecare seară. Suntem tare norocoşi, naşă!


Recunosc că mi-au dat lacrimile. Pentru că nu am mai văzut copil care să fie atât de recunoscător pentru ceea ce are. Finuţa mea nu era geloasă pe mine, ci îmi spunea că şi ea este norocoasă şi recunoscătoare, pentru puţinul pe care îl are.

“- Naşă, dar cum speli hainele? Şi unde le usuci? 

“- Bag hainele în maşina de spălat şi le spală singură. Le şi stoarce. Le usuc, întinzându-le pe uscător, în casă. 

“- Wow…! Super aşa! Îţi rămâne o grămadă de timp liber! Cred că ai apă caldă şi la maşina de spălat, nu? 

“- Da, draga mea! 

“- Hihi…ce frumos! Şi noi ne spălăm hainele, dar de mână. Le stoarcem tot de mână. Şi le uscăm pe sârmă, afară. Dar suntem norocoşi, naşă, pentru că putem să ne spălăm hainele! Avem detergent! Alţi copii nu au bani pentru detergent. Şi eu îi mai ajut, o rog pe mami să le dea şi lor puţin detergent ca să  îşi spele hainele.



Sursă poză: arhivă proprie (eu şi finuţa mea)

Toată ziua am dedicat-o finuţei! Ne-am jucat, am vobit, ne-am plimbat. Seara, atunci când a adormit, am reuşit, în sfârşit, să stau de vorbă şi cu mama ei. Din vorbă în vorbă, ea m-a rugat să îi explic ce înseamnă, de fapt, un certificat energetic şi cum poate să îşi facă unul.


“- Spune-mi, te rog, ce înseamnă, ami exact certificatul energetic? Cu ce mă ajută? 

“- Certificatul energetic îţi arată, de fapt, performanţa energetică a locuinţei tale. Ideal ar fi ca această performanţă să se încadreze în clasa A. Adică ai avea un consum, anual, de energie, mai mic de 125 kwh pe metru pătrat pe an. Ceea ce înseamnă, evident, că plăteşti mai puţin! Cel mai rău este dacă te încadrezi ăn clasa energetică G. Adică ai un consum, anual, de energie, de peste 820 kwh pe m pătrat pe an. La noi, în România, mai toate locuinţele se încadrează în clasele energetice C şi D. Ceea ce înseamnă că noi cpnsumăm destul de multă energie, făcând rău naturii! S-a reglementat, în 2009, o limită inferioară a consumului anual pentru încălzire sub 100 kW pe metru pătrat pe an. Cu alte cuvinte…cu un certificat energetic îţi arată cât de multă energie consumi. Astfel, cu ajutorul specialiştilor, poţi încerca să consumi mai puţin.

“- Şi cum pot consuma mai puţin de acum?
“- Păi. Îţi spun la ce măsuri am recurs eu. Am renunţat la becurile normale, pentru becuri economice. Consumă mult mai puţin! De asemenea, îmi cumpăr numai aparatură electrocasnică cu consum din clasa A. Şi, să ştii, o reabilitare termică nu strică! Doar aşa am reuşit să reduc cheltuielile cu energia!

Sursa poza: www.certificatenergeticbucuresti.com

“- Am înţeles că acest certificat a devenit obligatoriu. Trebuie să mi-l fac şi eu?” 
” – Da, a devenit obligatoriu, în ţara noastră, din anul 2013. Mi-am făcut certificatul energetic, pentru că vreau să vând apartamentul. Şi, ca şi vânzător, este foarte important pentru mine să ofer acest apartament cu toate detaliile pe care şi le-ar dori cumpărătorul. Oricine doreşte să cumpere o locuinţă sau un imobil, ar trebui să fie interesat mai ales de performanţa energetică a acestuia! Vreau să fac vânzarea în condiţii legale pentru că, dacă se constată că s-a făcut o vânzare – cumpărare sau o închiriere fără ca imobilul sau locuinţa să aibă certificat energetic, amenzile ajung până la 10.000 lei!” 


“- Wow! Foarte, foarte mari amenzile! Păi şi cine face certificatele astea?

Certificatul energetic se realizează cu ajutorul unui auditor energetic. Ai grijă însă, pentru că doar auditorii energetici de gradul I pot realiza un audit energetic! 


“- Aha, am înţeles. Păi şi cum se procedează mai exact?”
 

“- Uite un număr de telefon de la cei despre care ţi-am vorbit. Îi suni şi stabileşti cu ei când vă puteţi întâlni pentru a discuta. Apoi, ei îţi vor face o vizită a casei tale, pentru a face măsurătorile necesare. Urmează să realizeze certificatul energetic, pe baza informaţiilor strânse şi pe baza actelor pe care ţi le vor cere. În final, urmează să le plăteşti banii necesari.” 


“- Nu este greu. De ce acte voi avea nevoie?
 

“- Ai nevoie, în primul rând, de planul şi de adresa casei. Apoi trebuie să ştie anul în care a fost construită casa. Trebuie să le mai pui la dispoziţie detalii cu privire la pereţii exteriori. Aici nu îţi face griji, îţi vor explica ei, mai bine decât mine, ce şi cum. Şi îi mai interesează cu ce scop foloseşti casa.” 


“- Am înţeles…şi…cam cât zici că mă costă? 

“- Pentru că este vorba de o casă, preţul este negociabil. În acest caz, preţul diferă, în funcţie de suprafaţă şi complexitate.

Din vorbă în vorbă, somnul ne-a furat şi pe noi. A doua zi, de dimineaţă, am mers la finuţa mea şi am trezit-o, încet şi frumos. Ea a fost foarte fericită atunci când m-a văzut, mi-a zâmbit şi m-a luat în braţe. M-a pupat şi mi-a spus:

“- Naşă, ştii cât de bine am dormit? Aici e aşa de cald încât nu am dârdâit, ca acasă. Am avut căldură toată noaptea. Nu m-am trezit deloc! Acasă ne mai trezim ca să facem focul. Aici cred că şi mama a dormit neîntoarsă! Naşă, Doamne Doamne te iubeşte mult, pentru că ai norocul de a trăi în aşa confort!  Dar şi pe mine mă iubeşte, pentru că, faţă de alţi copii, şi eu am confort. Mama îmi spune mereu “fă rai din ce ai!“, aşa am învăţat să mulţumesc pentru ceea ce am! Mai vin pe la tine, mă primeşti? 

“- Cum să nu te primesc, draga mea! Eşti binevenită întotdeauna aici! Şi poţi sta mai mult de o zi, să ştii!

Sursă poză: Google Images


Din păcate, finuţa şi mama ei se grăbeau să plece, pentru că aveau treabă acasă. Am mai stat puţin cu ele, apoi le-am condus la microbuz.

Rămasă singură, am simţit nevoia să mă mai plimb puţin. Vorbele finuţei mele în răsunau la fiecare pas. Recunosc să, după ce mi-a spus că ea nu este învăţată cu aşa confort, mi-am dat seama cât sunt de norocoasă. Mi-am dat seama că ea, finuţa, deşi nu are acelaşi confort, este recunoscătoare pentru ceea ce are. Iar eu, de multe ori, mi-am dorit mai mult…şi mai mult…

Finuţa mi-a dat o lecţie de viaţă. M-a învăţat, la cei şase anişori ai ei, că trebuie să fiu recunoscătoare pentru ceea ce am. Pentru că, alţii, nici nu visează să aibă ceea ce am eu!
Sursa poza: www.certificatenergeticbucuresti.com


http://lifeandsoulofficialpage.blogspot.com/feeds/posts/default
Daca iti place, da-i un share. 🙂Share on Facebook
Facebook
0Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on LinkedIn
Linkedin

Iti astept parerea :)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *