Cafeaua – un ritual ce leagă prietenii

Cafeaua. Licoarea magică ce îmi trezeşte zi de zi, dimineaţă de dimineaţă, simţurile. Licoarea ce mă îmbată cu aroma ei, îmi redă zâmbetul pe buze, îmi mângâie sufletul şi îmi încălzeşte inima. Ador ca dimineaţa să mă bucur de gustul cafelei la ibric însă, atunci când vreau o cafea fără a face prea mult efort, obişnuiesc să o cumpăr de la tonomatele de cafea. Am primit însă, acum câţiva ani, o lecţie neobişnuită despre această licoare magică.

Îmi amintesc, de parcă era ieri: acum doi sau trei ani în urmă…sau să fi fost doar un an?! Timpul zboară atât de repede, încât, uneori, am senzaţia că, pur şi simplu, din ziua de ieri am căzut, cumva, cu viteza luminii, în…ziua de azi! Ştiu sigur că povestioara pe care vreau să vi-o spun se petrecerea de Crăciun. Eram singuri. Singurii rămaşi în picioare. Doar noi doi. Eu şi iubitul meu, din vremea aceea. (Pentru că, la vremuri noi – obiceiuri noi, anul acesta s-a întâmplat ca iubitul să fie altul). Restul casei dormea. Noi ne-am hotărât să mergem până afară, pentru a ne lua câte o cafea de la tonomat. Cât să fi fost ceasul? Unu dimineaţa? Două? De parcă mai contează…! Era trecut de 12 noaptea! 

Am băgat, în tonomat, primul leu, pentru prima cafea. Cum o făcea, doar el ştie. Niciodată nu am vrut să mă gândesc că colo, în acele tonomate, nu există igienă. Pentru că, uneori, chiar am nevoie de acele cafele! Cum – necum, prima cafea era gata! Tonomatul a primit, pentru masa lui, şi al doilea leu. Bag de seamă că îi era tare foame, pentru că l-a înghiţit foarte repede! A doua cafea se făcea. Între timp…

…O vecină a trecut pe lângă noi. S-a uitat, lung, când la tonomat, când la cafea, când la noi şi, într-un final, ne-a spus:
“- Dragii mei, eu nu înţeleg de ce preferă lumea (şi, mai ales, de ce preferaţi voi!) cafeaua de la tonomate. Eu nu pot să beau această tentativă de cafea! Pentru mine, cafeaua, ca să o pot bea, trebuie să fie făcută ori la ibric, ori la un expresor de cafea! Trebuie făcută cu cu ritual, cu dăruire, cu dragoste, cu respect! Este Crăciunul şi este păcat să staţi singuri. Haideţi la mine. Vă pregătesc o cafea ca la mama acasă, povestim, ne tragem sufletul şi ne bucurăm de această frumoasă sărbătoare!

Ne-a surâs ideea de a onora invitaţia şi, în secunda a doua, am lăsat cafelele de la tonomat şi am mers acasă la acea vecină. De cum i-am trecut pragul, am simţit că am intrat în altă lume. Era doar ea. Ea şi cu noi. Ţin minte că ne-a invitat în bucătărie, a pus masa, ne-a pus, în pahare, vin şi a îneput ritualul de pregătire a cafelei. A ales să ne pregătească prima cafea din acea noapte, la ibric. 

“- Ibricul meu de cafea este special pentru a pregăti, o dată, trei cafele delicioase! Am un întreg ritual la care ţin de peste zece ani! Pun, pe foc, ibricul de cafea plin cu apă. Când mai are puţin şi fierbe, pun 7 linguriţe, cu vârf, de cafea. Pentru trei persoane. Nu aştept să fiarbă apa pentru a pune cafeaua, ci închid focul şi pun cafeaua. Pun, apoi, scorţişoară, amestec bine şi mai presar, deasupra, puţină cafea.”
“- Miroase atât de bine!” – îi spun, îmbătându-mă cu aroma magică ce plutea în bucătărie. 

Sursă poză: www.anoushka.com.hr
Vecina ne-a servit cafeaua într-un set superb format din 3 ceşti şi un ibric. Ne-a mai adus scorţişoară şi dulciuri. 

“- Dragii mei, Moşul a trecut pe la mine şi mi-a lăsat, pentru voi, un cadou. Haideţi să mergem în sufragerie. Cu cafeaua. Cu vinul şi cu dulciurile. Am câteva surprize pentru voi.

În suferagerie ne aştepta un brad natural, mare, până în tavan. Aşa cum era, împodobit cu cele mai frumoase podoabe de Crăciun, maiestous, verde şi încercuit de cadouri, îmi amintea de copilărie. Priveam bradul şi ascultam colinde româneşti, savurând cafeaua. Mă simţeam atât de liniştită, încât nu mai avea nevoie de nimic altceva!

Sursă poză: www.gazetamondena.ro
Sursă poză: www.marketonline.ro

Vecina a luat, de sub brad, o cutie împodobită tare frumos. S-a uitat la mine, mi-a zâmbit şi mi-a spus că acest cadou l-a luat, cu drag, pentru mine…pentru noi. Atunci când am deschis cadoul, nu mi-a venit să cred că primisem un expresor philips. Am aflat că acest expressor poate măcina boabele de cafea, având râşniţe reglabile. Îmi place foarte mult faptul că pot prepara, o dată, două cafele. 

“- Mulţumim mult mult mult!!! Îmi doream să cumpăr, de ceva timp, un astfel de expressor! Wow…! De abia aştept să îl încerc!” – îi spun vecinei, îmbrăţişând-o, cu drag.
“- Mi-a şoptit Moşul că a cumpărat expressorul de la magazinul MarketOnline.ro. Au o gamă variată de produse şi sunt foarte serisoşi…tot el mi-a spus!” – ne spune vecina, făcându-ne cu ochiul.

Am mai stat, un timp, de vorbă, apoi ne-a mai făcut o cafea la expressoul ei. Ne-am aşezat pe fotolii, lângă brăduţ, iar vecina ne-a povestit amintiri ce le păstra, cu multă grijă, în sufletul ei:

“- Acum câţiva ani obişnuiam ca, de Crăciun, să strâng toată familia la mine. Nu lipsea bradul mare, împodobit, nu lipseau cadourile, cafeaua, lumânările aprinse, luminiţele. Primeam fiecare colindător şi îi dăruiam de toate. Întotdeauna mi-a plăcut să am oamenii dragi lângă mine, de Crăciun. Acum însă, nu mai vine familia. Nu mai e ca pe vremuri. Trăim în epoca vitezei şi am uitat să ne bucurăm de micile plăceri ale vieţii. Este atât de păcat. Vreau, ca în zorii dimineţii, să rămâneţi cu o amintiri frumoasă de la mine. Vreau ca, în această magică noapte, să petrecem aşa cum petreceam eu cu familia. Vreau ca, în zorii dimineţii, aroma de cafea făcută la exprossor, să vă amintească de această noapte.”

Sursă poză: bpwcr.cz

Vecina a închis lumina şi ne-a dat, fiecăruia, câteva artificii. Le-a aprins şi, dintr-o dată, atmosfera era de vis. Mirosul de cafea tare, făcută la expressor, parcă se împreuna cu lumina dată de artificii. Parcă trăiam într-un basm în care trona cafeaua. Ea lega prietenii. Întipărea amintiri. Trezea cele mai frumoase simţuri. Ne îmbăta cu aroma ei şi ne îmbăţişa cu aburul ce ieşea din licoarea fierbinte.

Sursă poză: www.utilecopii.ro

Eram, cu toţii, atât de absorbiţi de frumuseţea simplă ce ne înconjura, încât nu mai eram atenţi la nimic altceva. Parcă eram vrăjiţi. Eu, ca şi teleghidată, am mers la fereastră, am dat perdeaua la o parte şi am privit cum ninge…ca în poveşti. Nu ştiu cum s-a făcut, însă perdeaua a luat foc. O parte din perdea. Am observat toţi trei asta, însă, pentru câteva clipe, nu am putut decât să ne impacientăm. Apoi am realizat că trebuie să stingem focul, până când situaţia nu devine mai gravă. Am mers repede şi am luat un ibric mare cu apă. Am aruncat peste perdea. Vecina mi-a urmat exemplul. 

“- Am scăpat! Ufff….s-a stins focul!” – spune vecina şi răsuflăm, cu toţii, uşuraţi.

După micul incendiu ne-am uitat, unii la alţii, fără să spunem nimic şi, cu ultimele puteri, am băut, în acelaşi timp, câteva guri zdravene de cafea. Ne-a pufnit râsul. Pericolul a trecut, cafeaua ne-a liniştit, iar noi ne-am revenit.

Era aproape 7:00 dimineaţa. Obosiţi, am hotărât să mergem acasă, pentru a ne odihni. I-am mulţumit vecinei şi am invitat-o să vină, sore seară, la noi. Vroiam să continuăm această frumoasă petrecere şi vroiam să încercăm noul expressor de cafea.

——————————————————————————————————————

Au trecut, de la acel Crăciun, trei ani…sau doi? Sau poate că doar unul. Tot ce ştiu este că folosesc cu mare drag expressorul primit şi, ori de câte ori îmi amintesc de micul incendiu, mă pufneşte râsul. Am învăţat, în acel Crăciun, că trebuie să tratez cafeaua cu respect. Trebuie să o pregătesc cu drag, presărând iubire, voie bună şi prieteni. Iar expressoul primit cadou îmi pregăteşte cafeaua perfectă. 

Sursă poză: bpwcr.cz


Ori de câte ori invit prieteni pe la mine, nu îi las să plece fără a le oferi o cafea făcută…ca la mama acasă! Ba nu…o cafea mai bună! Pentru că sunt ajutată de expressor. Şi, de fiecare dată când ne adunăm în jurul cafelei, se nasc noi şi noi povestiri. Noi prietenii. Zâmbete, râsete, glume. Se naşte o nouă poveste cu fiecare cafea pe care o beau. Poveste ce îmi aduce linişte, căldură, armonie. 

Pentru că îmi oferă momente de vis şi pentru că îmi trezeşte amintiri superbe, iubesc cafeaua! Ţie ce amintiri îţi trezeşte cafeaua?

monline_1
Sursă poză: www.marketonline.ro
  • Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014

© Adelina Anca F.        

© Life&Soul

http://lifeandsoulofficialpage.blogspot.com/feeds/posts/default
Daca iti place, da-i un share. 🙂Share on Facebook
Facebook
0Share on Google+
Google+
0Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on LinkedIn
Linkedin

Lasa-mi o amintire :)