Nimic nu este întâmpător!

Parcă mai ieri făceam planuri pentru nuntă. Ne iubeam şi ne doream să petrecem cât mai mult timp unul cu altul. Vroiam amândoi, de ceva timp, să ne căsătorim. Şi iată că a venit ziua în care ne-am hotărât să pregătim nunta: am ales data, am ales restaurantul şi am anunţat prietenii şi familia.  Pregătirile erau în toi. Din afară, s-ar fi zis că avem relaţia perfectă, însă…aparenţele sunt atât de înţelătoare! La noi, pregătirile pentru nuntă erai în toi, iar certurile erau…înfloritoare! Nu era zi în care să nu ne certăm. În care să nu ne supărăm din orice lucru minuscul. Nu era zi în care să nu ne aruncăm vorbe grele.
Lucrurile au decurs aşa până într-o zi când…ne-am aruncat cuvinte atât de grele unul altuia, încât am realizat că noi nu mai formăm un cuplu, ci două tabere…adverse! Atunci am hotărât, de comun acord, să ne despărţim…cu doar o lună înainte de nuntă. Am anulat tot şi am luat-o, fiecare, pe alt drum. 
Sursă poză: www.vacantespeciale.ro

Cumpărasem, deja, biletele pentru vacanţa din Luna de Miere. Ţin minte că am mers, amândoi, la CND Turism – Vacanțe Speciale, o agenţie de turism recomandată de mai mulţi prieteni şi ne-am ales, cu mare grijă, acest sejur. Urma să mergem în Kusadasi, Turcia

El a ales să îşi vândă biletul. Eu…m-am hotărât să merg, singură, în aşa zisa “lună de miere“. Mi-am dorit foarte mult să ajung în Turcia şi nu aveam de gând să pierd această oportunitate. 
Fără să stau prea mult pe gânduri, mi-am făcut bagajul şi, în ziua în care trebuia să plec(ăm) în luna de miere, am pelcat, singură, în căutarea norocului şi a fericirii.
Încărcată cu emoţii, cu speranţe şi cu…durerea ce îmi apăsa sufletul, am plecat, dis de dimineaţă, la aeroport. Spre seară am ajuns în Kusadasi, Turcia, m-am cazat şi am plecat, hai-hui, prin oraş. După o plimbare destul de lungă, am mers să mănânc, într-un restanurant intim şi drăguţ. Aşteptând să mi se ia comanda, am observat că, la masa din faţa mea, stătea un domn care mă fixa cu privirea. I-am zâmbit, neştiind cum să procedez. I-am aruncat câteva priviri fugare şi, atunci când privirile ni se întâlneau, simţeam un fior aparte…el îmi plăcea…îl plăceam aşa cum nu am mai plăcut pe nimeni până atunci. După câteva zâmbete calde şi priviri furate, s-a ridicat, a venit lângă mine şi m-a întrebat, în engleză, din ce ţară sunt. I-am spus că sunt din România…şi…surpriză…el era tot român. Născut, crescut (ca şi mine) în Bucureşti…”wow…!” – ne-am spus amândoi…”asta da “coincidenţ㔓. L-am invitat să ia loc la masa mea. Am aflat că este venit singur şi că, de curând, s-a despărţit de prietena lui…Mi-a mai spus că a venit în această destinaţie exotică pentru a-şi mai limpezi gândurile. “hmmm….cam multe coincidenţe…” – îmi spun, zâmbindu-i necunoscutului din faţa mea…ce îmi părea atât de cunoscut. Ciudat sentiment!

Sursă poză: www.wikihow.com
Sursă poză: bananachocolate.wordpress.com
Sursă poză: www.wikihow.com
Am stat, la restaurant, câteva ore…ore ce s-au transformat în clipe de neuitat. Am râs, am glumit, am vorbit, ne-am cunoscut mai bine, ne-am spus secrete, de parcă ne-am fi cunoscut de ani de zile…cum amândurora ne place bucătăria turcească, ne-am bucurat de preparatele lor tradiţionale. Astfel, am început masa cu apertivele lor realizate din carne, legume sau fructe, denumite meze, apoi eu am mâncat dolma (sarmale din foi de viţă umplute cu nuci de pin sau coacăze), iar el a comandat kofte (chiftele din carne tocată). La desert, eu am ales sutlac (budincă din orez), iar el a comandat lokma (gogoşi dulci)
După frumoasele clipe petrecute la restaurant, nici eu şi nici el nu vroiam să dormim…voriam să stăm, cât mai mult timp, unul lângă altul. Ne-am înţeles din priviri: ne-am luat de mână, am ieştin din restaurant, am făcut câţiva paşi într-o tăcere stranie. Ne-am oprit, admirând cerul. Luna. Stelele. O stea căzătoare a căzut aproape de noi…ne-am privit, câteva clipe, ochi în ochi. Am simţit cu ochii ni s-au sărutat de mii de ori. Cu patimă. Cu dorinţă. Cu iubire. Am închis, amândoi, ochii şi…ne-am sărutat. Martoră ne-a fost doar luna. Eram doar noi doi. Noi doi şi…ceva special ce ne lega sufletele. Simţeam că era suflete perche.

Spre dimineaţă nu eram deloc obosiţi. După ce am mâncat, fiecare, câte un kebab, am mers să ne răsfăţăm la un SPA. 
Sursă poză: www.vacantespeciale.ro
Am avut parte de un masaj cu pietre vulcanice, însoţit de muzică de relaxare, uleiuri aromatice, lumânări parfumate. Personalul calificat şi amabil a făcut ca momentele petrecute la SPA să devină de neuitat. A fost magie…magie colorată, magie în doi.

A fost, poate, cea mai frumoasă plăcere…nevinovată de care se poate bucura un cuplu. 

După SPA am fost să vizităm unul dintre cele mai mari parcuri acvatice din Europa: Adaland. Am aflat, astfel, că Adaland este compus in trei părţi: Aquapark, Dolphinpark şi Seapark. 

Sursă poză: www.adaland.com
Am petrecut ore întregi în Adaland. Am mers, mai întâi, în Aquapark, unde ne-am dat pe tobogan, ne-am jucat în piscină, ne-am bronzat. 
Apoi am mers la Dolphinpar, unde ne-am bucurat de frumuseţea şi de isteţimea delfinilor. 
În final, am mers în locul meu preferat din Adaland: Seapark…iubesc marea şi, dintotdeauna, mi-am dorit să merg undeva unde să pot vedea marea în tot…adâncul ei. Undeva unde pot admira peştii, fructele mării, viaţa ei. 
Clipele petrecute aici, împreună cu omul ce, în doar câteva ore, devenise dintr-un necunoscut, iubirea la care am visat de mult timp, au fost clipe magice, speciale. Clipe ce îmi vor rămâne îm amintire ca oaze de linişte la care voi apela ori de câte ori voi avea nevoie. Seapark a fost, pentru mine, una din cele mai frumoase amintiri din această vacanţă specială.
După două zile pline, în care nici unul din noi nu a dormit, am hotărât să mai mergem, puţin, pe plajă. Am mâncat, apoi ne-am aşezat, unul lângă altul. Eram singuri. Doar noi doi, luna şi stelele. 2:00 dimineaţa. Ne-am sărutat şi ne-am lăsat mâinile să umble nestingherite…ce a urmat…va rămâne pe o plajă din Kusadasi
Sursă poză: www.vacantespeciale.ro
…a doua zi, ne-am trezit pe plajă…”uf, slavă cerului că suntem îmbrăcaţi…” – mă gândesc şi, zâmbind, îmi sărut partenerul…”se pare că, până la urmă, am avut parte de luna de miere la care am visat…” – îmi mai spun, în gând.
“- Nimic nu este întâmplător, dragul meu!” – îi spun partenerului, privindu-l drăgăstoasă.
“- Luna ta de miere, draga mea…a fost luna noastră de miere!
“- Ştiu că este devreme să spun asta, dar…eu fac ce simt…te iubesc!
“- Şi eu am ajuns să te iubesc foarte mult…ce ciudat!” 
Mi se părea ciudat faptul că ne-am îndrăgostit atât de repede. Iar aceste vorbe nu au fost vorbe aruncate-n vânt. Ochii puteau să confirme, oricând, dragostea ce ne-o purtam unul altuia. Pentru mine, a fost prima dată când m-am îndrăgostit atât de repede…ţie ţi s-a întâmplat să cunoşti un om şi, după doar câteva zile, să vă îndrăgostiţi nebuneşte unul de altul?
După acest sejur ne-am întors acasă şi ne-a mutat împreună. Ne-am amintit, cu drag, de tot ceea ce am făcut în Kusadasi…a fost, pur şi simplu, o vacanţă pentru noi doi. O vacanţă în care destinul a jucat, cu noi, cea mai importantă carte: carte iubirii. Şi am câştigat!

  • Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014

 © Adelina Anca F.        

© Life&Soul
http://lifeandsoulofficialpage.blogspot.com/feeds/posts/default
Daca iti place, da-i un share. 🙂Share on Facebook
Facebook
0Share on Google+
Google+
0Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on LinkedIn
Linkedin

Iti astept parerea :)

2 thoughts on “Nimic nu este întâmpător!

  • October 30, 2014 at 4:31 pm
    Permalink

    E adevarata povestea? Ar fi foarte frumos sa fie 🙂

    Reply
  • October 30, 2014 at 4:39 pm
    Permalink

    O mica mica mica parte din poveste este reala…cealalta parte este scrisa cu foarte mult suflet! 🙂

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *