O pisica speciala

De când sunt mică, am crescut cu animale în casă. Am avut papagali, câini, peşti, broaşte ţestoase, pisici. Am iubit fiecare animal şi am fost învăţată că noi, oamenii, nu suntem mai presus decât animalele. Din contră, ele ştiu să iubească necondiţionat, ştiu să ierte iar şi iar, ştiu să mulţumească şi ştiu cum să ne aline sufletele. Ele ne rămân prietene şi ne sunt alături chiar şi atunci când ne este greu. 

Am avut, cândva, o pisică la care am ţinut tare mult. Tina, aşa cum o chema, a fost animalul care a reuştit să îmi aline sufletul şi să îmi umple inima de bucurie. Ţin minte că, atunci când veneam acasă, ea venea la mine, torcea şi mieuna într-un fel aparte…parcă încerca să mă întrebe unde am fost atâta timp, ce am făcut, de ce am plecat fără ea…parcă îmi spunea că i-a fost foarte de dor de mine…

Atunci când eram supărată, ea mă simţea. Venea lângă mine şi încerca să îmi distragă atenţia de la problemele de zi cu zi, jucându-se cu mine. Ţin minte şi acum, de parcă era ieri…mă privea, cu ochişorii ei verzi şi calzi, pe care îi închidea uşor, ca apoi să îi deschidă şi să mă privească, din nou…am citit că, atunci când animalele privesc pe cineva în acest fel, înseamnă că iubesc omul sau animalul respectiv. Atunci când Tina mă privea aşa, îi zâmbeam cât puteam de senin şi intram în jocul ei…o priveam, închizând, încet, ochii, ca apoi să îi deschid…şi să o privesc – era modul meu de a-i arăta cât de mult o iubeam. Apoi ea continua “ritualul”. Simţeam, în acle clipe, că exista o legătură specială între mine şi sufleţelul din faţa mea. Simţeam că ţine la mine şi că îi pasă de mine.

Ţin minte că, atunci când plângeam, Tina venea la mine în braţe şi îmi ştergea, cu lăbuţa, lacrimile. Avea gijă nu mă zgârie cu gheruţele şi, parcă, mă mângâia. Exact ca un om. Ca un om bun, blând, drăgăstos, gata oricând să îmi fie alături. Deseori se întâmpla, ca în aceste momente, să vreau doar să fiu lăsată în pace. Şi, vinovată simţindu-mă, o dădeam jos din pat. Ea însă venea, iar şi iar, lângă mine. Nu conta că o îmbrânceam sau că ţipam la ea. Tina îmi era alături şi nu mă lăsa până când nu mă vedea liniştită. Stătea lângă mine, îmi ştergea lacrimile şi torcea, până când mă linişteam sau adormeam.

Timpul a trecut, iar Tina a îmbătrânit. Ca orice suflet de pe această planetă, a venit şi ziua în care…ea a murit de bătrâneţe. Am suferit atunci foarte mult. Un timp, nu am vrut să mai am nici un animal. Mi-am listat câteva poze cu ea, le-am lipit prin casă şi tot ce făceam era să le privesc şi să îmi imaginez că este bine, acolo unde este…

 
Sursă poză: arhivă proprie
Mi-am deschis, în timp, o firmă de contabilitate şi mi-am dorit foarte mult să port amintirea Tinuţei nu doar în suflet, ci şi…fizic. Când a venit timpul să îmi cumpăr ştampila, am observat că, la Colop, am posibilitatea de a-mi personaliza ştampila cu o poză. M-am gândit, fericită, că acesta este modul ideal de a arăta oamenilor că animalele trebuiesc iubite, preţuite, îngrijite. Nu bătute, legate, înfometate, aruncate. Animalele sunt suflete, exact ca şi noi, oamenii. De multe ori însă, ele au suflete mai pure decât noi…

Am ales, aşadar, una din pozele pe care i le-am făcut Tinuţei atunci când era mai tânără. Este poza preferată pe care o am cu ea pentru că i-am făcut poza la doar câteva zile de când devenise mămică…şi a fost o mămică model! A avut răbdare cu puii ei, i-a îndrumat, i-a iubit şi i-a alintat cum a ştiut mai bine.
Sursă poză: www.colop.ro

Noua mea ştampilă îmi va aminti cât am fost de norocoasă pentru că am cunoscut un suflet de pisică aşa cum rar este dat să întâlneşti. Îmi place foarte mult noua ştampilă dreptunghiulară Printer G7, deoarece design-ul este unic şi modern. Design-ul este unic datorită ferestrei XXL ce permite personalizarea ştampilei. Astfel, ea devine un simbol al persoanei pentru care a fost personalizată şi îi permite acesteia să retrăiască cele mai frumoase amintiri. Amintiri preţioase, ce reapar la fiecare folosire a ştampilei. Amintiri ce fac viaţa mai frumoasă, mai armonioasă. Aminitri ce readuc zâmbetul pe buze, atât la serviciu, cât şi în viaţa de zi cu zi. Amintiri…ce devin oaze de relaxare pentru suflet, datorită noului Printer G7 de la Colop

M-am îndrăgostit, pur şi simplu, de noua mea ştampilă, pentru caracteristicile ei inedite. Îmi place faptul că nu alunecă, iar fereastra de imagine este uşor de detaşat. Ador faptul că tuşiera se schimbă uşor pentru că, la alte ştampile, nu reuşeam să schimb tuşiera fără să mă murdăresc pe mâini. Cu noul Printer G7 nu am mai avut această problemă. 

Frumoasa ştampilă îmi aminteşte, la fiecare folosire, cât sunt de norocoasă pentru că o am. Îmi aminteşte că este unică, la fel ca mine…!

Sursă poză: www.colop.ro

Fiecare om este unic. Fiecare om are amintiri pe care simte nevoia să le şteargă, din când în când, de praf. Amintiri pe care simte nevoia să le împărtăşească şi cu ceilalţi oameni. Amintiri ce ne fac unici. Amintiri ce unesc suflete, ce aduc zâmbete, ce schimbă destine, oameni, stări. Amintiri ce licăresc, în sufletul nostru, încălzindu-l şi liniştindu-l. Amintiri ce ne aduc, în ochi, o lumină aparte. O lumină ce ne ajută ochii să sclipeacă. De fericire. De linişte. De armonie. Amintiri…şi atât.  Amintiri…reamintite în ştampile.


Sursă poză: www.colop.ro

  • Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014


© Adelina Anca F.         

© Life&Soul
http://lifeandsoulofficialpage.blogspot.com/feeds/posts/default
Daca iti place, da-i un share. 🙂Share on Facebook
Facebook
0Share on Google+
Google+
0Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on LinkedIn
Linkedin

Lasa-mi o amintire :)