O carte cu suflet

“Uită o carte…pe undeva” 🙂

Azi, m-am hotărât să particip la această frumoasă campanie….mi-a plăcut foarte mult ideea de a dărui, sub anonimat, o carte…fără să ştiu, de fapt, cui o voi dărui. Azi am mers în parc, într-un loc tare drag inimii mele, însoţită de un caffe latte mare şi de cartea ce urma să o “uit” acolo, pe una din băncile ce îmi dezvăluie atâtea şi atâtea amintiri…amintiri frumoase, presărate cu emoţii, lacrimi de fericire, zâmbete timide ale unor începuturi sau potopul de lacrimi ce a apărut, de atâtea ori, în sufletul meu, la fiecare sfârşit al unui capitol din viaţa mea…

Sursă poză: arhivă proprie

Am mers acolo, pe bancă şi, cu grijă, am aşezat cartea lângă mine. 
M-am uitat, la ea, apoi la oamenii care treceau pe lângă mine, apoi iar la ea, încercând să îmi imaginez cine se va bucura de darul pe care îl lăsam, acolo, împreună cu speranţa că voi reuşi să fac, cuiva, ziua mai bună. Mai frumoasă. Mai captivantă. Mai…magică. 

Timp de câteva minute am stat, liniştită, lângă carte. Îmi beam caffe latte-ul şi îmi imaginam cum se va bucura omul ce îmi va găsi cartea. Îmi imaginam cum va citi ceea ce i-am scris, cum îi va răsări, pe chip, un zâmbet senin şi cum va lua cartea şi o va preţui aşa cum am preţuit-o şi eu; cum o va citi, va înţelege şi îşi va deschide noi orizonturi; cum, după ce va înţelege mesajul, va dărui, mai departe, cartea…Îmi imaginam, visând, pur şi simplu, cu ochii deschişi…visând, sub razele călduţe ale soarelui tomantic, ascultând apa şi savurând cafeaua mea preferată…

Atunci când am ales, de acasă, cartea pe care vreau să o “uit“, m-am gândit că ar fi frumos să “pun în joc” o carte la care ţin. O carte pe care am citit-o cu drag şi o carte care mi-a deschis anumite drumuri ale propriei imaginaţii. În clipa în care m-am hotărât să iau, cu mine, această carte, am investit, în ea, sentimente puternice. Trăiri. Amintiri. Dorinţe. Speranţe. Optimism. 

Sursă poză: arhivă proprie




I-am scris omului ce o va găsi…mi-am lăsat o parte din suflet în cele câteva rânduri pe care le-am aşternut…
Pe prima pagină a cărţii am lăsat un mesaj ce, sper, va găsi drumul către orice suflet: “O carte dăruită, cu drag, pentru…TINE! Pentru că NIMIC NU ESTE ÎNTÂMPLĂTOR! Te invit să îţi deschizi sufletul către acest cadou pe care ţi l-a oferit ziua de azi…şi nu uita: ZÂMBEŞTE! 🙂

Sursă poză: arhivă proprie








Am lăsat şi o scrisoare  omului ce va găsi cartea “pierdută“:

 Am ales, pentru tine dragă omule, un volum al lui OSHO. Pentru că nimic nu este întâmplător, ştiu că ideile din această carte te vor ajuta, cândva, în viaţă. 

Te rog să iei cartea fără să stai, prea mult, pe gânduri. Citeşte-o, ai grijă de ea, notează-ţi, într-un carneţel, cele mai importante idei şi dă-o mai departe. 
O poţi “uita”, la rândul tău, sau o poţi dărui cuiva drag. Dar te mai rog ceva: “uită” sau oferă cartea cu acest bilet. Alături de el lasă, şi tu, câteva cuvinte pentru persoana care va prelua cartea.

Şi nu uita, om frumos: viaţa este frumoasă şi este plină de surprize plăcute. ZÂMBEŞTE…:)”  

Sursă poză: arhivă proprie
Sursă poză: arhivă proprie


…după ce am terminat de băut cafeaua, am plecat, “uitând” cartea pe bancă…recunosc că, îndepărtându-mă, am mai aruncat o privire fugară către carte…şi către oameni. Am simţit că această carte are suflet. Am lăsat, în urma mea, o carte cu suflet ce, sper, va ajunge la un om care îi va da, ca şi mine, o parte din propriul suflet…
🙂

© Adelina Anca F.         
© Life&Soul 
http://lifeandsoulofficialpage.blogspot.com/feeds/posts/default
Daca iti place, da-i un share. 🙂Share on Facebook
Facebook
0Share on Google+
Google+
0Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on LinkedIn
Linkedin

Iti astept parerea :)

4 thoughts on “O carte cu suflet

  • September 19, 2014 at 6:08 pm
    Permalink

    M-ai emotionat, nu stiu de ce, destinul cartii ma impresioneaza. Cred ca ai simtit o oarecare greutate sa te desparti de ea si te intrebi in continuare daca a ajuns pe mana cuiva care stie sa o aprecieze. Sper sa fie asa, ai facut un gest foarte frumos.

    Reply
  • September 19, 2014 at 6:11 pm
    Permalink

    🙂 Da, m-am despartit destul de greu de ea, dar acum nu ma mai intreb daca a ajuns unde trebuie…stiu sigur ca s-a intamplat cu ea ceea ce trebuia sa s eintample. Am lasat-o in mana destinului si a a ajuns unde ii era…scris, sa spunem! :))

    Reply
  • September 24, 2014 at 3:08 pm
    Permalink

    Buna. Te invit la un concurs cu tema: „Ce ai face 88.000 de lei? O fapta buna sau ti-ai satisface o placere vinovata?” Astfel premiez cele mai bune trei articole:
    Premiul 1 – 500 de lei;
    Premiul 2 – 200 de lei;
    Premiul 3 – 100 de lei.
    Scrie un articol si castiga! Castiga cu visul tau si demonstreaza-mi cat esti de iscusit in taina scrisului! Mai ai la dispozitie exact o saptamana!
    Mult succes!
    http://literestacojii.wordpress.com/2014/09/02/concurs-avbs-credit

    Reply
  • September 24, 2014 at 5:56 pm
    Permalink

    Buna.
    De data asta voi participa, sa vedem ce iesei 🙂
    Imi place tema articolului.
    MErsi pentru ca m-ai anuntat! :*

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *