Despre relaţii

Înainte de a citi articolul, te invit să vezi videoclipul de mai jos (accesând link-ul de mai jos). Pe baza acestui videocilp am scris articolul.

Videoclip VICIILE BARBATULUI

Atunci când credem că ne-am găsit perechea potrivită, atunci când dragostea ne orbeşte simţurile şi ne face să credem că, sacrificându-ne, relaţia va merge din ce în ce mai bine, atunci…devenim din ce în ce mai fragili în faţa partenerului. 

Fiecare relaţie de dragoste începe cu doi parteneri ce vor să se schimbe, unul pe celălalt, pentru a putea continua relaţia. Altfel…nici unul dintre parteneri nu poate trăi lângă o persoană care nu îi este pe plac, deşi are ceva ce îl atrage…

Fiecare dintre noi am trecut, mai devreme sau mai târziu, prin astfel de relaţii…toxice sau nu. Fiecare dintre noi am croit o mască pentru partenerul nostru…o mască pe care l-am obligat să o poarte. Aşa sunt relaţiile dintre oameni: sunt doar relaţii cu măşti, pentru că, altfel, realitatea ar fi prea greu de suportat. Fiecare om are defecte, are încărcătură emoţională negativă, are răni psihice şi sufleteşti care nu vor trece…însă nu toţi pot accepta omul aşa cum este el…din păcate noi, oamenii, preferăm să iubim o mască, nu un chip. Preferăm să iubim un corp, nu un suflet. Preferăm să ne ascultăm orgoliul, nu inima şi conştiinţa.

În mod normal, orice relaţie ar trebui să înceapă cu acceptarea omului de lângă tine, încercând, apoi, să îl modelezi şi să te laşi modelat…fără a folosi măşti! Din păcate, fiecare relaţie începe cu un handicap…cu handicapul măştilor…este mai simplu, mai puţin de muncit!

Captură din scutmetrajul “Viciile bărbatului”

În orice relaţie, există un dominator şi un dominat…dominatorul poate fi, la fel de bine, femeia sau bărbatul. Dar oare ce înseamnă, într-adevăr, domainant?  Omul dominant dintr-o relaţie consider că este omul care are cele mai multe răni psihice şi sufleteşti. Din simplul motiv pentru care “dominantul” încearcă, prin comportamentul lui, să îşi demonstreze că este mai bun decât crede el. Încearcă să urce în proprii ochi, să îşi recâştige încrederea în sine. 

Dacă această dominare nu duce la distrugerea persoanei dragi, nu este nimic rău. Însă, dacă dominatorul se foloseşte de vicii pentru a se impune, relaţia devine toxică pentru ambii parteneri. 

Persoana dominată (cu proprie ştiinţă) face acest sacrificiu pentru a putea aduce relaţia în punctul în care speră. Pentru a putea să aducă omul iubit pe un drum drept, un drum pe care să poată merge, cândva, amândoi. Persoana dominată este persoana care încă mai are puterea de a îndura viciile partenerului. Nu este, aşa cum se crede, o persoană slabă…ci o persoană mult mai puternică decât dominatorul. Şi ea ştie asta. Ştie şi îndură, pentru că speranţa moare ultima. Pentru că fiecare om are vicii. Are frustrări. Are dorinţe neîndeplinite, peste care, la un moment dat, nu mai poate trece…decât cu ajutorul viciilor şi cu ajutorul oamenilor dragi, care îl susţin şi îl suportă.

Captură din scutmetrajul “Viciile bărbatului”

Nici măcar “viciile” minore nu sunt o problemă, dacă ele nu sunt duse la rangul de VICII! Fiecare om simte nevoia să fumeze, să bea, să se distreze, să iasă din tiparul obişnuit, într-un fel sau altul…câteodată, această descătuşare prin vicii care nu sunt duse la extrem, este benefică atât fiecărui partener în parte, cât şi relaţiei.

Problemele apar atunci când unul dintre parteneri (sau ambii) devine prizonier al viciilor. Vicii de orice fel: alcool, fumat, droguri, înşelat, ceartă, gelozie, etc. Da, consider că şi gelozia este un viciu…la fel ca şi băutura! 

Atunci când unul dintre vicii a pus stăpânire pe relaţia dintre doi oameni, este greu, pentru omul care nu are acel viciu, să îşi suporte şi să îşi înţeleagă partenerul. Însă, ca orice om care speră la un viitor mai bun alături de persoana iubită, va încerca să îşi ierte, iar şi iar, partenerul…până când…

Captură din scutmetrajul “Viciile bărbatului”
…până când omul care, în relaţie, a îndurat şi a iertat este, iar şi iar, înşelat, minţit, amăgit, dezamăgit. 
Vine o vreme, în orice relaţie, când unul dintre parteneri se gândeşte că este timpul să se despartă de omul drag – este, pur şi simplu, timpul să îşi dea jos masca pe care a purtat-o, cu greu, atâta timp! Este timpul să lase în urmă toate sacrificiile făcute şi toate amintirile grele. Însă…oare, de câte ori va lua partenerul această decizie? De câte ori îşi va da masca jos, ca apoi să o pună la loc?

Vine o vreme, în orice relaţie, când unul dintre parteneri se gândeşte că este timpul să se schimbe pentru persoana dragă. Se gândeşte că el este de vină pentru viciile persoanei iubite, pentru că nu a reuşit să fie destul de bun. Partenerul preferă să continue relaţia, să îi mai dea o şansă persoanei iubite şi, mai mult, să se schimbe, pentru a-i fi şi mai pe plac persoanei dragi.  Însă…oare, acest (ultim?!) sacrificiu va salva relaţia?

Captură din scutmetrajul “Viciile bărbatului”
Partenerul alege să mai dea o şansă relaţiei. Îşi pune masca, se schimbă după dorinţele persoanei dragi. Îşi şterge lacrimile, se ridică, încă o dată; dă tot ce e mai bun pentru a-i arăta partenerului că, deşi i-a făcut foarte mult rău, încă îl iubeşte şi vrea să îi mai dea o şansă. Şi ce şansă…prin sacrificiul propriu! Îşi pune toate speranţele în şansa asta, până când…realizează că a fost, iar, înşelat…minţit, folosit, dezamăgit. 

Acesta este momentul în care partenerul minţit nu mai vede în persoana pe care a iubit-o atât de mult decât un străin…un străin pe care nu mai vrea nici măcar să îl vadă…sau să îl atingă.

Captură din scutmetrajul “Viciile bărbatului”

Acesta este momentul în care partenerul înşelat decide să se despartă de o relaţie mult prea toxică. Decide să îşi dea, pentru totdeauna, masca jos. Mai rămâne, însă, cu speranţa ca persoana iubită…încă…să revină, să îşi ceară iertare, să încerce să repare tot răul făcut. Mai rămâne, în inima unei astfel de persoane, încă o văpaie de lumină…o ultimă văpaie de încredere în partenerul ce i-a făcut atâta rău…

Captură din scutmetrajul “Viciile bărbatului”


Ce bucurie poate fi mai mare decât aceea de a vedea că persoana pe care, încă, o iubeşti alege să vină la tine? Alege să îţi întindă o mână, de data aceasta fără mască? în acest moment, simţi că renaşti, uiţi tot răul pe care l-ai îndurat. Te laşi, fără să te gândeşti, pe mâna persoanei dragi şi…nu după mult timp realizezi că persoana “dragă” nu a vrut decât să îşi bată, încă o dată, joc de tine…arătându-ţi că te poate înlocui, foarte repede, cu altă persoană. 

Pentru persoana rănită, acesta este momentul în care tot ceea ce a clădit se destramă, în care tot ceea ce a fost până atunci a dispărut. Din acest moment, persoana în cauză nu poate decât să se lupte cu propriile gânduri, cu singurătatea, cu lacrimile, cu cele câteva momente în care, pur şi simplu, nu se mai recunoaşte, cu nenumăratele “de ce-uri,de ce mi s-a întâmplat tocmai mie?“, “de ce nu am fost şi mai bun/ă?“, “de ce?“, “de ce?“…

Captură din scutmetrajul “Viciile bărbatului”

Orice om trece, la un moment dat, printr-o astfel de relaţie. Relaţie ce nu trebuie să ne permită să rămânem jos, ci trebuie să ne ajute să ne ridicăm…mai buni, mai încrezători, mai optimişti, mai zâmbitori, mai pregătiţi pentru ceea ce ne va oferi viitorul. 

Nici un om nu intră în viaţa noastră fără un scop bine stabilit. Trebuie doar să învăţăm lecţia pe care acel om a fost menit să ne-o ofere şi să mergem mai departe, fără regrete, atunci când trebuie să ne despărţim de anumiţi oameni…



© Adelina Anca F.         

© Life&Soul 

http://lifeandsoulofficialpage.blogspot.com/feeds/posts/default
Daca iti place, da-i un share. 🙂Share on Facebook0Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0

Lasa-mi o amintire :)