Cufărul cu amintiri – săptămâna 14

Joi, 17 iulie:

Plimbându-mă cu o prietenă, am întâlnit o fetiţă (alături de mămica ei) tare zâmbăreaţă şi sociabilă. Pitica ne zâmbea şi vorbea cu noi. Ba mai mult, era şi darnică…a vrut să ne dea şi apă şi biscuiţi. :)) Ea mi-a înseninat ziua şi, recunosc, nici acum nu am uitat cât de frumos poate zâmbi un copil atât de mic si cât bine poate face…

Copiii ar trebui ajutaţi să zâmbească mereu, ar trebui să fie veseli, să fie încurajaţi, să fie îndrumaţi către o viaţă frumoasă.  

Mulţi părinţi nu realizează că minunile mici (copiii lor) sunt fiinţele care merită toată răbdarea, iubirea, grija şi afecţiunea pe care doar ei, ca părinţi, le-o pot oferi…

Vineri, 18 iulie:

Pitica asta drăgălaşă şi-a găsit un loc aparte în camera mea şi în…sufletul meu! Când mă trezesc, îmi place să îi vorbesc, să o alint şi să îi zâmbesc…îmi place să îi spun că este o floricică frumoasă frumoasă frumoasă şi delicată…:) 

Îmi place să am grijă de floricelele care, în timp, ajung să fie parte din sufletul meu. Se creează o legătură foarte frumoasă între oricare două fiinţe care se ajută reciproc, fără a aştepta, însă, nimic la schimb…învaţă să ajuţi fără să ai alte pretenţii şi vei vedea viaţa în alte culori…

Sâmbătă, 19 iulie:

Azi m-am gândit să îmi asortez blogul cu floricica de care am povestit mai sus. :)) 
Aşadar, mi-am dus Life&Soul-ul la “salon” şi i-am făcut o schimbare de look.

Era şi timpul să mai aduc puţin optimism în blogul meu, pentru că viaţa mea a luat o întorătură foarte frumoasă şi, iată, norii au dispărut. 

Şi, aşa cum este firesc, după lunga şi puternica furtună a apărut, în sufletul meu, curcubeul şi soarele…acum, pot să zâmbesc. 🙂



Duminică, 20 iulie:


Ador serile în care mă relaxez, ascultând muzică în surdină şi bucurându-mă de mireasma beţişoarelor parfumate.

Am ales, pentru o seară liniştită de duminică, beţişoare parfumate cu aromă de măr roşu (nu există, oare, şi cu aromă de măr copt…cu scorţişoară? :D)…recunosc că m-a durut puţin capul de la aroma tare, însă miros tare bine beţişoarele astea!
  
Am învăţat că, oricât aş fi de supărată, este important să îmi fac timp pentru lucrurile ce îmi încălzesc sufletul, îmi reduc stresul şi mă ajută să mă relaxez…






 
Luni, 21 iulie:

Relaxarea de ieri…a continuat şi în prima zi a săptămânii (m-am gândit că, dacă am terminat săptămâna relaxată, trebuie să încep o nouă săptămână şi mai relaxată! :D) 

Mi-am dăruit încă o seară de relaxare, alături de Magic FM (postul de radio pe care îl ascult cu mare drag atunci când vreau să mă relaxez).

Bineînţeles că o muzică magică nu poate fi însoţită decât de lumânări, scorţişoară, ceai, inimioara din plastilină primită de la finuţa mea şi…o stare minunată!




Marţi, 22 iulie:

Azi m-am hotărât să îmi gătesc…nu de alta, dar nu am avut de ales…
M-am bucurat să văd că a ieşit, cât de cât, comestibilă mâncărica mea şi nu m-am putut abţine să nu îi fac poză pentru acest proiect…asta aşa…ca să nu se spună că nu sunt gospodină. :))) 

Una peste alta, după prima experienţă mai serioasă de gătit, a început să îmi placă şi domeniul ăsta…şi am mai gătit de atunci. Să spunem că sunt pe drumul cel bun…acum pot să devin MasterChef-ăriţă! :)) 

Nu ştiu cum se face (destinul ăsta îşi cam face de cap), dar…după experienţele cu “găteala”, am găsit o poză pe care scria…”I KISS BETTER THAN I COOK“…cam aşa ceva! :))


Miercuri, 23 iulie:

Azi…parcă a fost o zi croită special pentru mine…am fost fericită, cum nu am mai fost de mult timp.

De aceea, am simţit că este timpul să mai adaug o fericire (sau…o placere nevinovată :)) ): am scris pe blog…pentru că scrisul îmi rămâne cel mai bun remediu pentru momentele în care simt că am, în suflet, cuvinte pe care nu le pot, încă, rosti…



Joi, 24 iulie:

 Căutând o comedie romantică, am găsit, pur întâmplător, “Someone Like You“. 

A fost un film care m-a dezamăgit pe alocuri, însă recunosc că, văzut cu atenţie, încercând să empatizaez cu personajele şi încercând să înţeleg, am rămas cu anumite lecţii frumoase…

Lecţii cum ar fi, de exemplu, aceasta: “inima are motivele ei, iar raţiunea nu intervine…” (citat din film).

Cumva, filmul a fost o continuare a zilelor trecute, continuare în care am găsit unele răspunsuri şi unele explicaţii…aşadar, tind să cred că nu am găsit, chiar întâmplător, acest film…:)

Azi mi s-a confirmat, încă o dată, că, în viaţă, nimic nu este întâmplător!


Vineri, 25 iulie:

Nici nu ştiu ce fericire este mai mare: am dus, la bun sfârşit, proiectul sau…am regăsit cartea pe care o căutam de ceva timp! 


Mă bucur enorm de mult că, în ciuda a tot ceea ce s-a întâmplat, în viaţa mea, pe parcursul proiectului, am găsit puterea de a-l duce mai departe. Deşi proiectul de numeşte “100 de zile de fericire“, ironia sorţii a făcut ca în aceste zile (care ar fi trebuit să fie fericite) să trec prin momente extrem de grele…momente în care m-am descoperit şi m-am redescoperit, mereu şi mereu într-o altă lumină, cu alte sentimente, alte lacrimi de fericire şi alte zâmbete…false! 

Am (re)descoperit că am, alături, oameni minunaţi…oameni ce nu uită de mine atunci când îmi este greu ci, din contră, sunt alături de minemai ales în acele momente…au grijă de mine până când mă ridic, apoi îmi sunt alături în continuare, având grijă să rămân cât se poate de liniştită…

Am reluat vechea prietenie cu încrederea în mine…prietenie pe care o pierdusem undeva…pe drumul vieţii. Sper să pot relua, cât mai curând, prietenia şi cu încrederea pe care o pot acorda oamenilor…am învăşat că, atunci când simt că un anumit om merită să îi acord încrederea mea, este bine să nu fug de el, pentru că ar putea fi o şansă cu care să nu mă mai întâlnesc nicicând… 🙂

Se spune că fiecare om are un cont de încredere…un cont din care este bine să nu retragem încredere, pentru că ne va fi din ce în ce mai greu să recâştigăm încrederea în noi. Atunci când îţi doreşti să faci un lucru şi nu reuşeşti să îl duci până la capăt sau atunci când (îţi) promiţi ceva şi nu te ţii de cuvânt retragi, automat, încredere din propriul tău cont de încredere. Atunci când îţi respecţi promisiunile, când ajuţi, atunci când reuşeşti să duci un lucru până la capăt, depui încredere în propriul tău cont. Încredere ce este foarte importantă pentru evoluţia ta ca om.

Azi, sunt fericită pentru că am reuşit, după 100 de zile, să depun încredere în propriul meu cont…!

Îţi doresc ca, de acum, să faci numai depuneri în contul tău de încredere. 
Uită de retrageri! Nu te mai înşela pe tine! Spune-ţi, mereu, că POŢI!

http://lifeandsoulofficialpage.blogspot.com/feeds/posts/default
Daca iti place, da-i un share. 🙂Share on Facebook
Facebook
0Share on Google+
Google+
0Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on LinkedIn
Linkedin

Lasa-mi o amintire :)