Cufărul cu amintiri – săptămâna 11

Joi, 26 iunie:

Oficial, am terminat şi cu s(tr)esiunea asta! Nu îmi vine sa cred că pot uita de formule, de toceală, de matematică, de contabilitate, de bilanţ contabil şi de calculator!
Oficial,  până la anu’, nu mă mai întâlnesc cu stresiunea…cel puţin teoretic! 😀





Vineri, 27 iunie:

Azi am dat nas în nas cu…piersicuţele turtite. Bineânţeles că nu am ştiut că exista şi piersici turtite (ar trebui să ies mai des din Bucureşti 😀), însă sunt extrem de gustoase. Şi, ce îmi place cel mai mult la ele, este că nu sunt foarte zemoase, deci nu pătează…chiar atât de rău!



Sâmbătă, 28 iunie:



La Baloteşti…şi căniţele se îndrăgostesc! Dar numai pe Strada Frumoasă! :))

Nu ştiu cum se face, dar am surprins îndrăgostitele cum se sorbeau din priviri, alături de o cană fierbinte şi aromată de cafea. Nu m-am putut abţine şi le-am făcut o poză, pentru că…dragoste mare pe căniţele din Baloteşti!




Duminică, 29 iunie:


Duminică…este ziua care, pe de o parte, mă linişteşte, iar pe de altă parte mă nelinişteşte…că doar sunt gemeni (o parte din mine se simte liniştită, iar cealaltă parte neliniştită) :D.
Deşi nu sunt religioasă, duminica aduce cu ea o linişte aparte. Ceea ce îmi place enorm de mult! Îmi place, până când “geamăna” mea mai nesuferită mă anunţă că…mâine este luni! Şi, evident, eu mă simt ca între ciocan şi nicovală duminica! :))



Luni, 30 iunie:


Mulţumesc, Ganduri.info, pentru nota acordată blogului meu (8,25)! Mulţumesc şi pentru sfaturi, voi ţine cont de ele!
Notele primite au fost:
Design: 6
Funcţionalitate: 8
Experienţă în citire: 10
Social media: 9


Marţi, 1 iulie:

Fericirea mea de azi…mi-a fost scrisul! Da! Ador să scriu, mai ales în momentele în care…nu mai sunt eu. Scriu în momentele în care mă simt pierdută, tristă sau, pur şi simplu, atunci când simt că sufletul meu vrea să se descarce, însă nu poate decât prin scris. În acele momente parcă sufletul îi dictează mâinii ce să scrie, iar cuvintele curg lin, având o frumuseşe aparte. Recunosc că, în aceste momente, nu îmi dau seama când am scris paragrafe întregi. Simt doar cum sufletul meu de debarasează de tot răul acumulat şi cum se linişteşte, cu fiecare cuvânt pe care mi-l dictează…


Miercuri, 2 iulie:
Astăzi gândul mi-a zburat înspre misterioasa mare. Am revăzut-o, cu ajutorul amintirilor în care marea şi-a lăsat, aşa cum a ştiut mai frumos, amprenta…Dintotdeauna am admirat şi am adorat marea. 
Atunci când mă las purtată de valurile ei, mă liniştesc. 
Atunci când îmi las privirea să îmbrăţişeze marea, gândurile mele zboară către lumea în care cerul întâlneşte răsuflarea ei…
Atunci când îmi las urechile să audă cântecul liniştitor al mării, fericirea îmi inundă toate simţurile…
Atunci când corpul meu este martor al unirii dintre mare şi nisip, pielea poate simţi că, într-adevăr, trăieşte…
Atunci când soarele se trezeşte din mare sau adoarme în valurile ei, îmi place să privesc, fără să fac nici un zgomot, nebunia de culori ce învie din unirea soarelui şi a mării…

Marea are multe iubiri. Iubiri pe care doar ea le ştie. Iubiri împărtăşite sau nu. Iubiri care au doborât oameni. Zeci. Sute. Sau mii…mii de oameni. Marea va rămâne, întotdeauna, martorul tăcut al iubirii dintre oameni. Ea va rămâne, întotdeauna, locul în care noi, oamenii, ne putem încredinţa rănile trecutului, sperând ca marea să le ascundă în adâncurile ei…
http://lifeandsoulofficialpage.blogspot.com/feeds/posts/default
Daca iti place, da-i un share. 🙂Share on Facebook
Facebook
0Share on Google+
Google+
0Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on LinkedIn
Linkedin

Lasa-mi o amintire :)