Cufărul cu amintiri – săptămâna 8

Joi, 5 iunie:
Iată că s-au împlinit, deja, două luni de când am început acest frumos proiect. Ziua 50…jumătatea proiectului! 🙂 Recunosc că mi-a fost destul de greu să îl continui, însă, privind în trecut, sunt tare mândră de ceea ce am realizat! Sunt mândră, mai ales, pentru că nu am abandonat acest proiect.  
Nici nu ştiu cum şi când au trecut primele 50 de zile, dar au trecut foarte repede şi s-au schimbat foarte multe! Viaţa mea a luat o întorsătură de care, la început, mi-a fost frică. Acum însă…nu pot decât să spun că sunt mândră de mine, pentru că am reuşit să mă ridic şi am realizat cât pot fi de puternică, de fapt…

Să vă fac cunoştinţă cu maimuţicile haioase care nu se mai despart de cana mea. :)) 

În fiecare dimineaţă, ei sunt aliaţii mei de nădejde! Nu ştiu ce m-aş face fără trusa mea de machiaj! Însă, mai presus de orice, nu ştiu ce m-aş face dacă nu aş reuşi, dimineaţa, să îmi readuc zâmbetul pe buze. Dragelor, am învăţat că degeaba ne machiem perfect dacă ieşim din casă posomorâte, încruntate şi cu chef de ceartă. Unul dintre cele mai frumoase machiaje ale unei femei este zâmbetul. Aşadar, atunci când mă machiez, haioasele maimuţe nu mă lasă la greu…în fiecare dimineaţă, ele au grijă să îmi “tatueze” şi un zâmbet! :))
Vineri, 6 iunie:
Cum am ajuns la mama, am cunoscut-o pe…amanta lui Shany. M-am jucat şi eu puţin cu ea şi e foarte prietenoasă, aşa că Piki (soţia lui Shany) nu ar trebui să fie (foarte) geloasă! :)) 
Lăsând gluma la o parte, m-a uimit faptul că Piki este geloasă pe căţeluşa din imagine. Când ea venea la Shany, Piki se punea între ei doi şi o mârâia. 
Iată, dragele mele şi dragii mei, că şi animalele au sentimente, şi ele iubesc, simt trădarea, simt supărarea, fericirea, iubirea. Şi ele sunt geloase. Şi ele trăiesc, ca şi noi…doar că animalele faţă de noi, oamenii, ştiu ce înseamnă să se dăruiască întru totul persoanei care au grijă de ele. Ştiu să line, să mângâie şi să stea alături de oameni, fără să ceară nimic în schimb. Noi însă…noi….mai avem de învăţat multe de la animale! Păcat că nu realizăm acest lucru…

Sâmbătă, 7 iunie:

 
De mult timp vroiam să îmi iau o geantă nouă şi…iată că a venit timpul pentru a-mi îndeplini această dorinţă. Recunosc că nu mi-am cumpărat-o când am vrut eu, ci când…s-a nimerit!

În viaţă, totul se întâmplă atunci când trebuie, nu atunci când vrem noi. Dorinţele devin realitate atunci când le vine rândul, nu atunci când începem noi să ni le dorim.
Învaţă să ai răbdare şi să te lupţi pentru ceea ce îţi doreşti. Învaţă, în acelaşi timp, să te retragi atunci când observi că ceea ce îţi doreşti nu se poate îndeplini. Atunci când cineva sau ceva trebuie să plece din viaţa ta, fii sigur/ă că destinul a pregătit ceva mai bun pentru tine…trebuie doar să laşi în urmă ceea ce trebuie lăsat şi să îţi deschizi ochii, inima şi mintea pentru a primi, în viaţa ta, oamenii mai potiviţi şi lucrurile mai bune.
Duminică, 8 iunie:
Azi m-am destins, împreună cu două dintre prietenele mele, cu un cocktail alcoolic. 
Ecuaţia perfectă pentru distracţie? 
Super prietene + EU + cocktail alcoolic + prăjitură + cafea + cafenea = DISTRACŢIE!  
:))
Luni, 9 iunie:
Poza şi citatul aprţin lui Radu F. Constantinescu

Încet încet…încep să îmi revin! Încep să redevin fericită, împlinită şi…încep să mă ridic!
Când vezi că reuşeşti să treci cu bine peste orice piedică (cu ajutorul oamenilor dragi din jurul tău)…asta da fericire! 
Este un sentiment minunat! Este minunat să vezi că oamenii dragi îţi sunt alături şi în clipele grele…mai ales în acele clipe! Este minunat să te simţi iubit/ă şi preţuit/ă în aceste clipe. Este minunat ca, atunci când îţi este greu, să primeşti un umăr pe care să poţi plânge, un sfat, o vorbă bună, un zâmbet cald, o mângâiere pentru suflet…

Am învăţat că este bine să las trecutul în urmă. Ce a fost, s-a dus şi nu va mai fi. Oricât de mult mă doare, ştiu că trebuie să las în trecut oamenii care m-au părăsit. Ei au ales să se rupă de mine, de prezentul meu şi de viitor. Ei au ales să ne mai lege doar trecutul. Aceşti oameni trebuie să rămână doar un trecut frumos! Nu trebuie să îi lăsăm să reintre în viaţa noastră, atunci când se vor întoarce!

Marţi, 10 iunie:
Astăzi am mai scăpat de un examen din sesiunea de vară. Sunt mândră de ceea ce am realizat la acest examen, având în vedere că a fost cel mai greu şi având în vedere că am trecut printr-o perioadă foarte grea. Am ajuns, cu bine, la jumătatea sesiunii şi sunt sigură că, la ultimele două examene, voi reuşi performanţe şi mai bune…pentru că vreau şi pentru că pot să trec peste orice piedică!
Miercuri, 11 iunie:
O zi minunată şi plimbare în parc. Deşi nu am avut cu cine să mă plimb, am ales să merg singură în parc. Pentru că aveam nevoie de aer, de natură, de mine şi…atât!
Cunosc oameni care nu vor să se plimbe singuri, deşi, în acel moment, şi-ar dori să iasă, dar nu au cu cine…sincer, îmi este milă de aceşti oameni pentru că realizez că fericirea lor depinde de ceilalţi oameni.

Cea mai importantă lecţie pe care am învăţat-o în utlima lună a fost aceea că trebuie să învăţăm să fim fericiţi nu noi înşine şi atât! Fericirea noastră nu trebuie să depindă de alţi oameni sau de alte lucruri, ci strict de noi!
http://lifeandsoulofficialpage.blogspot.com/feeds/posts/default
Daca iti place, da-i un share. 🙂Share on Facebook0Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0

Lasa-mi o amintire :)