Povestea unei flori

Îmi amintesc ca şi cum ar fi fost ieri. Era o zi superbă de primăvară. Priveam, de la fereastra din camera mea, soarele superb. Dintr-o dată, am simţit un impuls puternic de a ieşi din casă. Grăbită de această dorinţă, m-am pregătit şi, în nici zece minute, am fost gata.
Mare mi-a fost mirarea atunci când, în bloc, am găsit nişte petale galbene rupte şi aruncate pe jos…m-a întristat priveliştea şi, imediat, privirea mi-a fugit spre micul coş de gunoi din blocul în care locuiesc…am văzut restul de floricică din care au fost rupte petalele…

„ – Nu înţeleg şi pace!” – mi-am spus, şoptit.
„ – Nu înţeleg de ce oamenii trebuie să facă asemenea lucruri! De ce o floare atât de frumoasă, care îţi redă buna dispoziţie, îţi redă optimismul, a trebuit să fie aruncată la gunoi, după ce i s-au rupt petalele, doar ca sa fie aruncate?”

Fără să stau pe gânduri, am luat minunăţia de floare şi am pus-o într-un borcan cu apă. Floricia, pe care am denumit-o Gălbi, mi-a înseninat fiecare clipă! M-am ataşat de ea foarte mult, motiv pentru care i-am pus şi un nume.
Ca prin minune, Gălbi a trăit aproape o lună. În fiecare dimineaţă, atunci când mă trezeam, îmi plăcea să îi schimb apa, să îi vorbesc şi să o mângâi. Cred că a simţit cât de mult ţineam la ea, de aceea a şi trăit atât de mult!

Sursa poza: arhiva proprie

La doar câteva zile după ce am luat-o, am observat că îi apăruseră, peste tot, nişte paraziţi. În acele moment, toţi îmi spuneau să o arunc la gunoi, însă eu nici nu am vrut să aud! Am ales să o mut, pentru câteva zile, pe balcon şi i-am dat cu o soluţie speciala. Recunosc că am avut mari emoţii în cele două nopţi în care a stat pe balcon, pentru că era destul de frig. Dimineaţa mă uitam la ea, o dădeam cu acea soluţie, îi vorbeam, o băgam sub jet de apă (pentru a omorî acei paraziţi) şi…aşteptam să se facă bine.

După doar trei zile, Gălbi şi-a revenit, paraziţii au dispărut şi, de atunci, a mai trăit încă vreo trei săptămâni. Mă gândesc acum: dacă o aruncam la gunoi, aşa cum mi s-a spus, ce rezolvam? Scăpam de încă o “povară” din viaţa mea? Eu am preferat să NU!
După ce Gălbi s-a ofilit, m-am tot gândit dacă să o arunc sau nu…şi nu, nu am putut! Eram mult prea ataşată de ea. Am ales sa o pastrez si o am, chiar si acum. Pusa, cu atentie, intr-o cutiuta foarte frumoasa.

Sursa poza: arhiva proprie

Am observat, de-a lungul timpului, că oamenii au tendinţa de a se debarasa de orice le îngreunează viaţa. Chiar dacă acel “orice” este un suflet nevinovat, ce nu (mai) poate trăi fără îngrijire specială; îngrijire ce presupune un efort mai mare sau mai mic din partea omului care ar trebui să se îngrijească de acel suflet.
Am învăţat că, în viaţă, este bine să ajut. Pe oricine. Orice vietate care are nevoie de ajutor pentru a supravieţui.
Fiecare suflet care se naşte, creşte şi moare, are dreptul la viaţa ce i-a fost dăruită, iar noi NU AVEM DREPTUL să chinuim şi/sau să omorâm! Din contră, noi avem OBLIGAŢIA de a proteja, de a ajuta şi de a susţine!

Adelina Anca F.
Furtuna De Emotii

Daca iti place, da-i un share. 🙂Share on Facebook
Facebook
0Share on Google+
Google+
0Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on LinkedIn
Linkedin

Lasa-mi o amintire :)