Povestea unui pui de caşcaval

Nu demult, într-un superb sat de la munte, trăia o familie tare frumoasă…tata, mama şi copiii. Cei doi soţi aveau doi copii ce le erau mai dragi decât propria lor viaţă: aveau o fată şi un băiat. 
Părinţii, vrând să îşi înveţe copiii să fie gospodari şi descurcăreţi, au hotărât să le arate cum se obţine caşcavalul. Astfel, şi-au trezit copiii în zori de zi, au mers să mulgă singura lor văcuţă şi au pus laptele la fiert. 
În timp ce laptele fierbea, cei patru s-au aşezat la masă, iar tatăl le-a explicat copiilor cum se obţine caşcavalul…
Dragii tatei, ştiu cât de mult vă place caşcavalul. Însă ştiţi cum îl puteţi obţine chiar voi?
Copiii s-au uitat unul la altul, apoi fata i-a spus tatălui că nu ştie nici ea, nici fratele ei.
Cei doi fraţi s-au aşezat comod şi erau numai ochi şi urechi la spusele tatălui. Mama zâmbea, liniştită…
–  Dragii mei copilaşi, după ce laptele se va fierbe, îi vom adăuga cheagul pe care l-am pregătit, pentru a se coagula. După aproximativ o oră şi jumătate, două, el se va tăia cu o lingură de lemn, urmând să mai stea încă două, trei zile, pentru a se întări. Apoi, dragii mei, ceea ce rezultă se poate numi caş. Caşul acesta va trebui fiert, apoi se va aşeza într-o formă, unde se va lăsa la răcit. După acest proces, caşul se lasă o zi, două în sare. După ce a acumulat destulă sare, trebuie lăsat încă trei, patru zile la scurs. 
Dar tată, noi am crezut că vom termina chiar astăzi caşcavalul! Durează foarte mult! 
Mama, zâmbind, le spune copiilor:
– Dragii mei, fiecare lucru are orânduiala lui. Sunt lucruri care se obţin uşor, dar care nu vă oferă aceeaşi mulţumire sufletească. Lucrurile care se obţin în timp, lucrurile pentru care munciţi şi pentru care puneţi suflet, dragoste şi bunătate, vor dăinui în inima voastră şi vă vor aduce o satisfacţie ce nu o puteţi întâlni decât prin muncă. Ţineţi minte, dragii mamei: munca încoronează, dar munca realizată ca o bucurie vă aduce o viaţă plină de frumos şi de fericire. Nu vă temeţi de muncă, nu vă temeţi de greu. Faceţi totul cu inima, cu sufletul. Dragii mei copilaşi, munca trebuie percepută ca o fericire şi viaţa ca o sărbătoare!
Copiii îşi priveau când mama, când tatăl, când laptele ce fierbea…
– Uite, mamă, tată, a fiert laptele! Trebuie să îi puneam cheagul! Pot să i-l pun eu? Au spus, în cor, copiii.
Toată familia lucra pentru obţinerea caşcavalului cu hărnicie şi cu dăruire. însă cei patru aveau un ingredient secret: puneau foarte multă dragoste! Această minunată familie făcea tooate treburile gospodăreşti cu fericire, cu zâmbetul pe buze şi cu multă, cu foarte multă dragoste! Tot satul ştia că în această familie nu au existat niciodată certuri sau neînţelegeri.
Timpul a trecut, iar caşcavalul prindea forma dorită, cu fiecare zi ce trecea.
Iată că a venit şi ziua cea mare. Ziua în care caşcavalul a fost gustat de către harnica familie. 
Iami! E tare bun caşcavalul nostru! A spus băiatul.
Este delicios! Ar trebui să îi punem un nume!, A răspuns fata.
Părinţii erau tare mândrii de copiii lor.
Ce nume vreţi să îi punem micuţului cascaval, copii? Întreabă mama.
Copiii se uită unul la altul…se uită la caşcaval, apoi la mama, apoi la caşcaval, apoi…
DELACO! Strigă fata. 
Delaco…da! Este un nume tare frumos pentru caşcavalul nostru! Spune tata.
Atunci, Delaco îi va rămâne numele! Spune şi mama, fericită.
După ce au mâncat şi au botezat caşcavalul, copiii l-au pus, la loc de cinste, în frigider:

O dată ajuns în frigider, micuţul Delaco a vrut să se împrietenească şi cu celelalte alimente însă, spre surprinderea lui, toate păreau…lipsite de viaţă! “Oare de ce nimeni nu vede frumuseţea vieţii?” – se întreabă Delaco în sinea lui…nu după mult timp, Delaco hotăreşte să aducă zâmbetele şi liniştea alimentelor triste. Astfel, micuţul caşcaval încearcă să lumineze cât de mult poate frigiderul, îşi face curaj şi le spune alimentelor:
Dragele mele şi dragii mei…eu sunt Delaco, sunt noul vostru coleg de frigider! Mie îmi place viaţa, îmi place să iubesc fiecare clipă, pentru că am fost făcut cu iubire, cu bunătate, cu dăruire! Îmi place să vorbesc, să râd, să aduc fericire, zâmbete, căldură, lumină şi îmi place să readuc tuturor acel chef de a trăi frumos şi echilibrat! – se uită în jur, sperând să vadă un semn de viaţă…
Roşiile sunt primele care se prezintă, apoi apa, dulceaţa, pătrunjelul. Toate alimentele, pe rând, par a se trezi din amorţeala ce le cuprinsese. Toate alimentele îşi doresc să ajungă la minunatul caşcaval, să vorbească cu el, să înveţe cum să se bucure de viaţa ce le-a fost hărăzită.


Aşa cum alimentele din frigider au devenit din ce în ce mai fericite şi mai pline de viaţă, aşa şi familia ce a lucrat pentru a obţine caşcavalul Delaco a devenit din ce în ce mai sănătoasă, mai armonioasă, mai fericită.
Copiii, de fiecare dată când mâncau misteriosul caşcaval, aveau ochişorii mai sclipitori, mai plini de speranţă şi de iubire, deveneau mai ascultători, mai harnici şi mai puternici.
Eu mă declar fan brânză! Spuse băiatul.
– Iar eu mă declar FAN CAŞCAVAL DELACO! Spuse şi fata.

Oricine venea în vizită la minunata familie şi gusta din caşcavalul Delaco, devenea, pe loc, mai fericit, mai liniştit, mai luminat.
Astfel, datorită micuţului caşcaval Delaco, oamenii au învăţat să perceapă viaţa ca pe o bucurie şi ca pe o sărbătoare, iar copiii au înţeles că, doar dacă muncesc, vor avea, pe termen lung, satisfacţia de a vedea rodul muncii lor crescând şi dezvoltându-se.


  • Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2014!
  • Menţionez că videoclipul ataşat NU are caracter comercial! L-am realizat strict pentru proba 1 (de la DELACO) a competiţiei SPRING SUPERBLOG 2014: “Fan Brânză, regizor şi scenarist!”

© Adelina Anca F.
© Life&Soul 
http://lifeandsoulofficialpage.blogspot.com/feeds/posts/default
Daca iti place, da-i un share. 🙂Share on Facebook
Facebook
0Share on Google+
Google+
0Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on LinkedIn
Linkedin

Iti astept parerea :)

2 thoughts on “Povestea unui pui de caşcaval

  • March 13, 2014 at 8:12 am
    Permalink

    Multumesc si eu pentru rabdarea de a-mi citi articolul si pentru comentariu! 🙂
    Spor si dumneavoastra la jurizat…stiu ca, fata de ceilalti sponsori, aveti de munca dublu…pentru ca aveti si textul si videoclipul.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *