Povestea unei felicitări – un fragment din viaţa mea

Povestea pe care o voi împărtăşi cu toţi cei meniţi să o citească, a început pe când eram o copilă…o copilă, elevă, ce s-a îndrăgostit, nebuneşte, de un băiat. Atunci, probabil prin clasa a şasea, a şaptea, copila făcea cunoştinţă cu dragostea, aşa cum o putea ea înţelege. Copila din mine era îndrăgostită, aşadar, de un om cu care soarta a făcut să nu împărtăşească nici măcar o strângere de mână, un zâmbet cald, sincer, o vorbă frumoasă…atunci am suferit foarte mult, însă acum realizez că soarta a vrut, pentru mine, tot ce era mai bine. La vârsta aceea era greu şi prea devreme să descopăr suişurile şi coborâşurile iubirii…nici nu aveam cum, pentru că eram o copilă naivă, mult prea necoaptă pentru o astfel de întorsătură a vieţii! 

Într-un final, prin clasa a opta, realizând că el nu mă place şi că eu, în curând, voi merge la liceu…şi, evident, nu îl voi mai vedea, am decis să îi cumpăr, de ziua lui, o felicitare care, speram eu, îi va aminti de mine…o felicitare pe care, însă, nu am avut curajul să i-o dau…o felicitare pe care am păstrat-o, promiţându-mi că o voi dărui bărbatului pe care îl voi iubi mai presus decât acea iubire…adolescentină. Recunosc, chiar dacă eram micuţă, l-am iubit enorm pe acel băiat şi am ştiut, în momentul promisiunii, că voi dărui felicitarea doar bărbatului pe care îl voi iubi nespus de mult! 

În timp, această felicitare s-a dovedit a fi “testul iubirii”.
Cândva, în timpul liceului, am cunoscut un băiat…un băiat pe care credeam, în acea perioadă, că îl iubesc. Un băiat cu care nu îmi doream, însă, un viitor. Sau îmi doream? Nu ştiam, pentru că gândurile mele erau contradictorii. Aşa a decurs relaţia, timp de un an…un an în care gândurile mă săgetau, se băteau între ele, fiecare gând încercând să câştige lupta cu gândul contradictoriu…când relaţia a împlinit un an, am vrut să îi dăruiesc misterioasa felicitare…dar ceva m-a oprit; o forţă mai puternică decât mine, mai puternică decât propria mea voinţă…o mână invizibilă a destinului!

 

Spre marea mea mirare, nu am putut să îi dăruiesc felicitarea pentru că, imediat, m-am gândit că nu îl iubesc îndeajuns de mult. Atunci, stând cu felicitarea în mână şi întrebându-mă dacă să i-o dau sau nu, am început să mă gândesc la tot ce acel an mi-a dăruit…la tot ce a fost bun şi la tot ce a fost rău în relaţie…m-am gânsit serios dacă îl mai iubesc sau nu…şi atunci am decis să pun punct unei relaţii care, de mult timp, nu mai mergea…

După ce a mai trecut timp peste rănile cu care am rămas după relaţii cu oameni nepotriviţi pentru mine, soarta a făcut să cunosc un om ce a avut darul de a-mi cicatriza fiecare rană, de a-mi alina orice suferinţă, de a mă reînvăţa să iubesc, să recâştig încrederea în mine şi în oameni, să gândesc mai optimist. Un om care a ştiut să mă îmbrăţişeze, să îmi vorbească frumos, să îmi ofere braţe care să aline nu să aducă durere, care să mângâie nu să lovească, care să dăruiască nu să ia, care să iubească nu să îşi bată joc, care să mă lase liberă nu să mă lege cu gelozii nefondate.

Când am împlinit un an de relaţie, am vrut să îi dăruiesc felicitarea. Dar, mai presus de orice, am vrut să văd dacă voi trece testul acestei felicitări. Am vrut să văd dacă îl iubesc îndeajuns de mult pentru a-i oferi acest cadou…cadou pentru unii banal, dar care, pentru mine, are o încărcătură emoţională puternică şi o poveste frumoasă.
În ziua în care m-am hotărât să îi dăruiesc felicitarea, m-am aşezat, doar eu cu ea…şi, uimită, am observat că nu găsesc nici măcar un motiv pentru care să nu i-o dăruiesc..nu am nici o reţinere, nici o părere de rău…atunci, am înţeles ce plănuise destinul pentru mine…am înţeles că felicitarea era, de fapt, cumpărată pemtru el! Atunci mi-am dat seama cât de mult il iubesc şi atunci am realizat că vom rămâne împreună pentru mult timp…şi, iată…mai avem puţin până când împlinim şase ani!

Această felicitare mi-a demonstrat, încă o dată, că, în viaţă, nimic nu este întâmplător!
Am învăţat că există “fericiri” de moment, care aduc un viitor plin de obstacole, şi există fericiri care iti aduc un viitor, într-adevăr nesigur şi poate greu, dar cu siguranţă frumos

© Adelina Anca F.
© Life&Soul  

“Nici o persoana si nici un lucru nu pot avea vreo putere asupra ta, atata timp cat TU nu ii dai acea putere!”
http://lifeandsoulofficialpage.blogspot.com/feeds/posts/default
Daca iti place, da-i un share. 🙂Share on Facebook
Facebook
0Share on Google+
Google+
0Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on LinkedIn
Linkedin

Lasa-mi o amintire :)