Naivitate – un fragment din viaţa mea

Melodia ce mi-a fost pansament pentru suflet este “Ultima scrisoare” – Mihai Beniuc. Este o melodie superbă, ce acompaniază perfect textul de mai jos…te sfătuiesc să asculţi melodia, în timp ce citeşti textul…pentru că textul a fost scris pe fundalul acestei melodii. 
 

Câteodată, îmi doresc ceva atât de mult, încât, mai devreme sau mai târziu, atunci când nici nu mai sper ca ceea ce îmi doresc să se îndeplinească, flacăra minunii îmi reaprinde dorinţa şi o luminează din ce în ce mai mult, până când devine realitate! 

Am învăţat însă că nu toate dorinţele ce devin realitate, vor rezista! De aceea este bine ca fiecare dintre noi să profite de fiecare clipă în care îşi trăieşte visul…pentru că, oricând, poate dispărea, lăsându-ne cu regretul că nu l-am trăit mai intens! 
Nu îţi fie teamă să îţi doreşti şi nu îţi fie teamă să vezi că dorinţa ta prinde aripi către lumea reală. Atunci când ceea ce îţi doreşti se îndeplineşte, nu te întreba cât va dura, nu îţi spune cât eşti de norocoasă/norocos, nu îţi fie teamă să te foloseşti de fiecare clipă, pentru a-ţi bucura sufletul colorat de dorinţa ce, acum, îţi înseninează fiecare clipă! Pur şi simplu…bucură-te din plin de visul ce tocmai s-a îndeplinit!
Atunci când mi s-au îndeplinit cele mai arzătoare dorinţe, nu am avut îndeajuns timp să mă bucur de ele, aşa cum ar fi trebuit…şi mi-am promis că mă voi ocupa de ele mai mult după ce rezolv alte probleme…pentru că, în naivitatea mea, credeam că, o dată ce mi s-au îndeplinit dorinţele, voi rămâne în compania lor pentru totdeauna…dar nu a fost aşa!
Din păcate, destinul mi-a fost scris în aşa fel încât să nu mă pot bucura prea mult de dorinţele ce ardeau în sufletul meu devenind, fără să îmi dau seama, realitate. 
Din păcate, orice vis devenit realitate m-a părăsit mult prea curând şi mult prea brusc, lăsându-mi speranţe năruite, lacrimi, gust amar şi amintirea unei fete naive…amintirea mea, cea care credea că are destinul în propriile mâini şi că îl poate cârmui cum vrea!
Am rămas doar eu, cu aceleaşi dorinţe cu care am avut norocul să merg, în viaţa reală, foarte puţin timp. Cu aceleaşi dorinţe care acum ard, mai dureros ca oricând, în sufletul meu. 
Sunt aceeaşi eu, cu aceleaşi dorinţe, dar cu o dezamăgire în plus, cu mai puţine lacrimi, cu mai puţină încredere şi cu speranţa redusă…
Este important ca fiecare din noi să înveţe din propriile greşeli. 
Este important ca atunci când cineva cade, oamenii dragi să îl ajute. Să îi spună o vorbă bună, să îi mângâie sufletul şi să îi încălzească inima rănită. 
Se spune că viaţa ne loveşte cu probleme, tristeţi, greutăţi, pentru a reuşi să atingem un alt nivel. Un nivel superior al existenţei noastre. Se spune că viaţa ne pune, în cale, doar greutăţi peste care putem trece…niciodată nu va da unui om greutăţi mai mari decât poate să îndure! Atunci când eşti căzut/ă, aminteşte-ţi că poţi să treci peste problemele vieţii şi că, atunci când te vei ridica, vei fi mai puternic/ă, mai pregătit/ă si mai dornic/ă de a reuşi!
Nu te lăsa intimidat/ă de viaţă, lovit/ă de greutăţi, secat/ă de lacrimi…zâmbeşte chiar şi atunci când îţi e greu, odihneşte-te atunci când ai căzut, ridică-te cu forţe noi şi crede că orice dorinţă ţi se va îndeplini!
© Adelina Anca F.   
© Life&Soul

http://lifeandsoulofficialpage.blogspot.com/feeds/posts/default
Daca iti place, da-i un share. 🙂Share on Facebook
Facebook
0Share on Google+
Google+
0Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on LinkedIn
Linkedin

Lasa-mi o amintire :)