Prima zăpadă

 E iarnă! E frig, zăpadă, bucurie, viscol, dans, covor alb, nea. Sunt colinde, mănuşi pufoase, pulovere călduroase, oameni înfriguraţi, dar cu sufletul mai cald. E ciocolată caldă, ceai aromat, cafea fierbinte cu scorţişoară, măr copt, sobă. Sunt lemne ce trosnesc, ne cântă şi ne încântă simţurile, sunt oameni de zăpadă, fulgi de nea, copii fericiţi, cadouri dăruite din inimă. E Moş Nicolae, Moş Crăciun, Polul Nord. Sunt poveşti spuse la gura sobei, întâlniri cu persoanele dragi, sentimente, iubiri îngropate de zăpadă, tristeţi curăţate de albul pur. Este ninsoare…ninge…cât de frumos ninge! 
Prima ninsoare întotdeauna îmi aduce acea bucurie jovială, o bucurie magică, ce îmi întinereşte sufletul cu cel puţin zece ani! În fiecare an aştept, ca un copil, prima ninsoare; iar atunci când apare, încep să ascult colinde! Ador colindele şi, pentru mine, este minunat să le ascult chiar de la prima cădere a zăpezii!