Valoarea unui bănuţ

De mult timp, bunica îşi doreşte să îi ofere nepoatei o zi specială. Însă, ştiind că nu are destui bani pentru a-i dărui fetiţei daruri pe care şi le-ar fi putut dori, bunica nu a putut să facă acest pas. Abătută, ea se tot gândea că scumpa ei nepoţică nu a avut o copilărie uşoară, nu a plecat din satul natal niciodată şi nu ştie, ca alţi copii de vârsta ei, cum arată un oraş mai mare. 
Într-o zi însă, bunica a hotărât să îşi ducă nepoata la Bucureşti. Nu avea bani decât pentru drum şi pentru o noapte de cazare. Dar bunica îşi doarea tare mult să îi facă nepoatei acest cadou, în ziua în care va împlini 14 ani. 
O dată ce fetiţa a aflat de călătorie, s-a bucurat enorm! Avea o colecţie impresionantă de vise şi de planuri; avea propria viziune despre Bucureşti; era atât de fericită, încât oricine îi putea vedea aura scipind!
După o lungă dar frumosă călătorie, bunica şi nepoţica ajung la Bucureşti…bunica mai văzuse Bucureştiul, însă fetiţa nici nu ştia la ce să se uite mai întâi: la tramvai, la maşini, la gurile de metrou, la agitaţie, la oameni, la blocuri, la parcuri, la clădiri de birouri…i se părea un vis, din care îi era frică să se trezească. 
Văzând-o cât este de uimită, bunica i-a explicat, răbdătoare, fetiţei la ce folosesc tramvaiele, de ce este atâta agitaţie, cum arată apartamentele din blocuri…
După ce fetiţa şi-a lămurit toate necunoscutele legate de Bucureşti, cele două au plecat într-o plimnbare de cunoaştere…neştiind unde le vor duce paşii vieţii. La un moment dat, fetiţa vede un magazin frumos amenajat, cu jucării care mai de care mai frumoase, mai colorate, mai interesante, mai îmbietoare. Toate, parcă îi strigau fetiţei: “ia-mă acasă, nu-i aşa că ţi-ai dori o jucărie ca mine?“. Fetiţa îi arată bunicii magazinul, îmsă bunica nu o lase să intre, pentru că ştie că, din păcate, nu îşi permite să îi cumpere astfel de jucării. 
Cu speranţă în suflet şi cu ochii mari licărind dorinţă, copila îşi roagă bunica:
Bunica mea dragă, dă-mi un bănuţ, te rog! Un bănuţ cu care să îmi cumpăr o jucărie… 
Cu sufletul sfâşiat, dar cu dorinţa de a-i oferi nepoatei o lecţie de viaţă, bunica îi spune, printre lacrimi, copilei:
Draga mea, cu un singur bănuţ nu poţi cumpăra nimic. Însă, uite – îţi voi da acest bănuţ. Încearcă-ţi norocul, scumpa mea…
Fericită, fetiţa aleargă spre magazin, ţinând bănuţul în pumnul ei bine strâns. 
Vânzătoarea o întâmpină pe fetiţă, cu zâmbetul pe buze:
Bună, scumpă fetiţă! Îţi plac jucăriile de aici? 
–  Bună ziua, doamnă! Da, îmi plac tare mult! Am venit să îmi cumpăr o jucărie…cât costă?
O jucărie, la noi, costă de la 20 de lei, draga mea!
Ştiind că nu are aceşti bani, cu visele spulberate şi cu lacrimi în ochi, fetiţa îi întinde vânzătoarei mâna în care ţine bănuţul şi îi spune, cu o ultimă văpaie de speranţă:
Nu am decât un bănuţ…am crezut că îmi pot cumpăra o jucărie…
Vânzătoarea, cu lacrimi în ochi, tristă fiind că nu poate ajuta copila, nu poate decât să îi spună:
Draga mea, din păcate nu îţi pot da nici o jucărie. Uite, strânge anul acesta bănuţ lângă bănuţ şi, peste un an, vin-o să îţi cumperi cea mai frumoasă jucărie!
Eu speram să pot cumpăra acum…, spune fetiţa şi se îndreaptă, cu paşi mici şi nesiguri, către bunica ei…
Copila îi arată bunicii bănuţul, spunându-i, printre lacrimi amare şi prea calde, că nu a putut cumpăra nici o jucărie.
Bunica, stăpânindu-şi emoţia şi tristeţea, îi spune fetiţei, mângâind-o, uşor, pe cap:
Draga mea, am vrut să îţi arăt că nu poţi cumpăra nimic cu un bănuţ. Am vrut ca aceasta să fie o lecţie de viaţă pentru tine. Nu uita, copilă dragă: în viaţă, dacă vrei să reuşeşti, trebuie să înveţi să economişeşti, să cheltui banii doar pentru ceea ce este cu adevărat important. Sărăcia nu este o boală, nu este ceva cu care să îţi fie ruşine! Omul, cu dorinţă de muncă şi de învăţare continuă, poate urca, pe scara vieţii, cu demnitate! Trebuie să înveţi să treci peste greutăţi şi să îţi porţi crucea cu capul sus!  
  • Dacă ţi-a plăcut articolul, te invit să citeşti şi: Magia nopţii

© Adelina Anca F.
© Life&Soul
 
 
  

http://lifeandsoulofficialpage.blogspot.com/feeds/posts/default
Daca iti place, da-i un share. 🙂Share on Facebook
Facebook
0Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on LinkedIn
Linkedin

Iti astept parerea :)

10 thoughts on “Valoarea unui bănuţ

  • October 3, 2013 at 6:36 pm
    Permalink

    Da, Issa…este, pentru copil, o invatatura frumoasa, dar dura (daca adultul nu stie cum sa procedeze cu copilul.

    Reply
  • October 3, 2013 at 9:47 pm
    Permalink

    Adela, îmi place că promovezi lucruri de valoare, învăţături folositoare pentru binele şi fericirea omului. spre deosebire de alte bloguri unde nu vezi decât nimicuri şi tot felul de prostii…

    Sper din toată inima să continui tot aşa, se pare că avem ceva în comun, deviza mea este FIGHT ALWAYS AGAINST THE EVIL şi cred că şi tu poţi lupta (cu mijloacele de care dispui, cu darurile pe care ţi le-a dat Dumnezeu) împotriva răului.

    Mult succes în continuare !
    Dumnezeu să te binecuvânteze !

    Reply
  • October 4, 2013 at 6:35 am
    Permalink

    Multumesc pentru cuvintele frumoase si pentru incurajarea de a continua! 🙂

    Reply
  • October 4, 2013 at 10:34 am
    Permalink

    Trista povestea. Un copil n-ar trebui sa duca lipsa de jucarii. Si totusi exista o multime de copii in situatia asta.

    Reply
  • October 4, 2013 at 8:40 pm
    Permalink

    Din pacate, da! Exista! Am scris acest articol dintr-o intamplare reala, de la locul meu de munca. Lucrez in alt domeniu, am schimbat locatia in care s-a intamplat, insa am lasat neatinsa partea in care fetita a venit la mine cu banutul…:)

    Reply
  • October 13, 2013 at 8:11 am
    Permalink

    Salut,

    Iti urmaresc atenta post-urile de pe blog de ceva vreme. Imi place cum scrii, ma inspira! Asta m-a determinat sa-mi deschid si eu un Blog. Mi-ar face placere sa intru si eu in comunitatea voastra cu o tematica cel putin indrazneata. Incerc sa astern cuvintele intr-un mod cat mai savuros pe: http://delicii-masaj-erotic.blogspot.com/
    Te invit sa facem schimb de link-uri in Blogrol. Asta daca iti place desigur cum scriu.
    Eu sunt la inceput dar sper ca vom fi prieteni pe viitor.
    Daca esti interesat contacteaza-ma la adresa: giuliadelicii@yahoo.com
    Daca esti pe Facebook acolo sunt si eu! Mi-ar face mare placere sa ma adaugi la prieteni. Adresa mea de Facebook este: https://www.facebook.com/giulia.delicii
    Eu am sa te urmaresc in continuare! Tine-o tot asa!

    Cu stima,
    Giulia Teodorescu.

    Reply
  • October 15, 2013 at 12:43 pm
    Permalink

    🙂 Multumesc, Razvan…asa ceva am patit la munca…am lucrat in alt domeniu, dar cu fetita asa mi s-a intamplat…a fost o lectie de viata si pentru mine, nu doar pentru fetita.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *