Sunt ceea ce îmi place!

Am găsit un text asemănător la Razvan Ianculescu. Mi-a plăcut foarte mult ideea şi m-am gândit să încerc şi eu acest exerciţiu de imaginaţie. În acest fel, mă descopăr, iar voi mă cunoaşteţi mai bine. 
Puteti citi textul lui Răzvan, accesând următorul link: Daca eram…exercitiu de imaginatie  

Uneori, îmi doresc să fiu un fir de iarbă, să fiu un fluture care nu are altă grijă decât să zboare, să fiu o pasăre, să fiu o lebădă. Uneori, mă gândesc că a fi om este frumos, într-o oarecare măsură. Însă există oameni care ar fi meritat să fie animale şi există animale care ar fi meritat să fie oameni.
Uneori mă gândesc, pur şi simplu, ce aş vrea să fiu, dacă aş avea posibilitatea să mă transform, pentru câteva clipe, în altceva.
 
Dacă  aş putea fi anotimp, aş fi iarna – fiecare anotimp are frumuseţea lui. Prefer primăvara şi toamna, pentru că nu este nici cald, nici frig, pentru coloritul naturii, pentru ploile ce te îndeamnă la visare. Însa IUBESC iarna! O iubesc pentru sărbătorile ce ni le aduce în dar. O iubesc pentru “Moş Nicolae”, pentru minunatul Crăciun şi pentru revelion! O iubesc pentru atmosfera de poveste, pentru fulgii jucăuşi de nea, pentru oamenii de zăpadă, pentru copiii ce se joacă, fericiţi, în zăpadă…pur şi simplu, iubesc iarna!

Dacă aş putea fi o lună, aş fi decembrie – îmi place, pentru că aduce, o dată cu sărbătorile, pace, frumos, bunătate, copilărie, culoare, ninsoare, curiozitate. În luna decembrie, viaţa mea se transformă într-un basm…în basmul copilăriei mele!

 Dacă aş putea fi o sărbătoare, aş fi Crăciunul  – dintre toate sărbătorile, cel mai mult îmi place Crăciunul. În fiecare an, îl aştept cu sufletul la gură! Iar când, în sfârşit, soseşte, mă bucur de aromele îmbătătoare de cozonac, de frumoasa poveste a lui Moş Crăciun, de colindele ce încep să le ascult încă de la începutul lunii decembrie şi de care nu mă mai satur, de fulgii ce acoperă pământul cu un veşmânt alb, de bradul artificial, pe care îl împodobesc alături de familie, de copiii zburdalnici care ne colindă, aşteptând darurile, de podoabele cu care oraşul este împodobit. Ador Crăciunul, pentru că oamenii par a fi mai buni, mai îngăduitori, mai miloşi! Ador Crăciunul pentru tot ceea ce oferă!

Dacă aş putea fi o zi a săptămanii, aş fi duminică – iubesc duminica. Este, pentru mine, o zi magică. O zi în care mă răsfăţ, în care mă plimb, în care stau alături de persoanele dragi sufletului meu. Duminica, este ziua mea…şi este în fiecare săptămână!

Dacă aş putea fi un gest, aş fi dăruire – dintre toate gesturile, dăruirea îşi are, în lumea mea, locul ei aparte. Consider că fără dăruire nimic nu ar fi posibil. Fără dăruire, zâmbetul unui copil nu ar fi acelaşi. Orice copil, ca şi orice om matur, are nevoie de zâmbete, de iubire, de înţelegere, de mici cadouri…toate aceste, în lumea mea, sunt “dăruire”. Fără dăruire, nimic din ceea ce am face, nu ar ieşi la fel de bine. Dacă nu există dăruire, un lucru nu se poate duce, cu bine, până la capăt. Fără dăruire, animalele şi oamenii care trăiesc pe stradă, ar muri de foame! Este bine ca fiecare dintre noi să cumpere, periodic, câte ceva de mâncare şi să dăruiască atât animalelor, cât şi oamenilor.

Dacă aş putea fi o melodie, aş fi Love story“, de Richard Clayderman, interpretată la pian – am descoperit această minunată melodie, o dată cu filmul “Love Story”, film pe care îl am, mereu, în inima mea! Film pe care laş urmări o dată şi încă o dată…Prima dată când am ascultat melodia cu atenţie, a fost  sfârşitul filmului “Love Story”. Atunci, am simţit cum fiecare suntet îmi invada trupul, sufletul, îmi trezea pielea, îmi înşira lacrimi pe chip…Atunci, am simţit ce înseamnă, să te îndrăgosteşti, nebuneşte, de muzica clasică! Din acel moment, am învăţat să cânt melodia la pian şi o cânt ori de câte ori am ocazia. O ascult deseori atunci când scriu şi mă inspiră întotdeauna. “Love story” este şi va rămâne piesa mea de suflet!


Dacă aş putea fi o aromă, aş fi scorţişoară – aroma aceasta îmi aminteşte de copilărie, de grişul cu lapte făcut de bunica, de ciocolata caldă în care puneam scorţişoară, de bucuria ce mă învăluia atunci când simţeam această aromă. Şi acum, de fiecare dată când beau cafea, cacao cu lapte, sau ciocolată caldă, îmi pun puţină scorţişoară. Am chiar şi beţişoare parfumate cu aromă de scorţişoară. Pur şi simplu, ador scorţişoara! Ador însă şi aroma de vanilie, de ciocolată, de lavandă şi de cafea proaspătă, preparată la ibric.

Dacă aş putea fi un film, aş fi The Sound of Music iubesc muzica şi nu miaş putea imagina viaţa fără unduirile magice ale ei! După ce am văzut filmul “The Sound of Music”, am ştiut că mam îndrăgostit de filmele clasice şi de filmele musical. Am văzut acest film de câteva ori şi îl voi revedea, cu plăcere, de câte ori îmi va cere sufletul! Pentru sufletul meu, acest minunat musical este un pansament, luminândumi viaţa prin peisajele parcă pictate dintro poveste de basm, ce îmi limpezesc ochii, prin cântecele magice ce îmi mângâie urechile, prin frumoasa poveste ce îmi dă speranţă şi putere pentru a trece peste greutăţile vieţii, prin minunata voce a actorilor, care ajunge, întotdeauna, în inima mea. Iubesc acest film pentru tot ceea ce oferă şi pentru tot binele şi frumosul ce mă înconjoară atunci când îl vizionez!
Însă, nu mă pot abţine să nu reamintesc şi de alte câteva filme pe care le preţuiesc din inimă: “Mary Poppins”, “Singin’ in The Rain”, “Love Story”, “The pursuit of happiness”, “Hachiko”, “If only”, “Autumn in new york”, “Chocolat”, “A walk to remember”.


Dacă aş putea fi o carte, aş fi “Maitreyi”, de Mircea Eliade şi “Dragostea nu moare”, de Maitreyi Devi – îmi plac mult aceste cărţi, pentru povestea de dragoste ce te surprinde, pe măsură ce te afunzi în poveste. Aceste cărţi parcă se citesc singure, parcă îţi lasă imaginaţia să zburde şi să îţi creeze un film ce se derulează în faţa ochilor tăi, pe măsură ce citeşti. Mircea Eliade a scris, în “Maitreyi”, şi ficţiune, pentru că şi-a dorit foarte mult ca povestea lor dragoste să ajungă, măcar, aşa cum şi-a imaginat-o el. Mitreyi, în schimb, a spus povestea reală în cartea ei, “Dragostea nu moare”. Pentru mine, aceste două cărţi sunt cărţile de căpătâi ale iubirii adevărate, pure, pentru care suntem dispuşi să facem sacrificii!

Dacă aş putea fi un instrument muzical, aş fi piande când sunt micuţă m-am îndrăgostit de pian. Am avut ocazia să iau câteva lecţii de pian, am învăţat repede şi, oriunde vedeam un pian la care puteam cânta, nu mai vroiam nimic altceva decât să cânt la el.

Dacă aş putea fi un simbol, aş fi Yin și Yangalb, negru; feminim, masculin; pământ, cer; negativ, pozitiv; rece, cald. Aşa sunt şi eu. Nu sunt, întotdeauna, aceeaşi. Ştiu asta şi de multe ori mi s-a spus. Fiind în zodia gemeni, sunt o fire cu gânduri contradictorii, o fire schimbătoare, însă sunt şi o fire calculată, care ştie când trebuie să se oprească.

Dacă aş putea fi o virtute, aş fi curăţenia – îmi place să am în jurul meu curăţenie. Când este curăţenie, mă simt liniştită, în siguranţă, ma simt, într-adevâr, acasă! Mizeria întotdeauna m-a obosit şi mi-a displăcut!

Dacă aş putea fi o parte a zilei, aş fi noapteaîntotdeauna, am găsit in Noapte un prieten. Un prieten ce mi-a fost alături în clipele grele, ce mi-a mângâiat lacrimile, ce mi-a înseninat şi mi-a uşurat sufletul. […] Noaptea aduce cu ea un veşmânt croit din sclipiri de farmec şi scântei de magie, ce are puterea de a face lumea mai frumoasă, mai bună şi mai credincioasă. […] Noaptea, lumea toată pare a fi acoperită cu un voal făurit din fiori, iubiri şi stele. Pentru mine, fiecare noapte este specială. Este ca o poveste încă nerostită…
(Fragment din “Magia noptii” – Adelina Anca F.)

Dacă aş putea fi un lichid, aş fi apa – dintre toate lichidele care se pot bea, prefer apa. Este sursa vieţii, este binecuvântarea cerului şi este lichidul în care au apărut primele forme de viaţă!

Dacă aş putea fi o culoare, aş fi roşu – îmi place culoarea roşie. Îmi palce, pentru că este culoarea pasiunii. Îmi place pentru că este culoarea inimii. Îmi place, pentru că este culoarea iubirii. Îmi place, pentru că denotă feminitate!

Dacă aş putea fi o apă, aş fi marea – ADOR marea. Îmi doresc foarte mult să trăiesc la mare. Să o văd zilnic; să îmi încep dimineţile admirând răsăritul; să îmi închei fiecare zi povestindu-i mării supărările şi fericirile mele; să umblu, cu picioarele goale, pe nisip; să admir cum, clipă de clipă, marea se uneşte cu nisipul…

Dacă aş putea fi o haină, aş fi rochie – vara, ador să port rochii! Le consider feminine, practice, frumoase, colorate, minunate! Rochii lungi sau scurte, rochii colorate sau uni, rochii mulate sau lejere…toate au o frumusete aparte!

Dacă aş putea fi o materie, aş fi psihologie – psihologia este marea mea pasiune, încă de când eram în clasele primare. Dacă, pe atunci, mă întreba cineva ce vreau să devin, eu răspundeam, cu însufleţire, “PSIHOLOG!”. Pare-se că nu am ajuns psiholog, însă sunt pe cale să devin. Îmi place să ascult oamenii, să le aflu poveştile de viaţă, să le dau sfaturi, atunci când ştiu că pot ajuta, să plâng alături de ei, să râd, să îmbrăţişez…Pentru mine, psihologia este ştiinţa sufletului. Şi da, vreau să devin “doctor de suflete”!

Dacă aş putea fi un accesoriu, aş fi o verighetă dăruită şi purtată din dragoste pură – consider că iubirea este cheia vieţii. Iubirea de orice fel, dar mai ales, iubirea dintre doi îndrăgostiţi, acea iubire pură, izvorâtă din inimă, consider că este cel mai frumos sentiment! Iubirea ne face mai frumoşi, mai oameni, mai buni şi mai fericiţi. Verigheta este cea care arată că un om şi-a găsit perechea, că este fericit, iubit, şi că iubeşte. Verighta, alături de inelul de logodnă, doar dacă sunt dăruite şi purtate din dragoste pură, mi se par a fi cele mai frumoase bijuterii! Dacă, însă, nu sunt purtate din dragoste, ele devin înjositoare şi urâte!

Dacă aş putea fi un fenomen meteorologic, aş fi ploaie sau ninsoare – ADOR ploaia călduroasă, care nu face decât să mângâie şi să aline…Atunci cand plouă, mai ales vara, am obiceiul de ieşi afară şi de a mă plimba prin parc. Mi se pare unul dintre cele mai frumoase si mai liniştitoare lucruri! 
Ador şi ninsoarea! Iubesc fulgii de zăpadă, pentru că: “Fulgul de zăpadă ştie/ Că el e o bucurie/ Iarna când cu ochii mari/ Ninge-n codrii seculari.

(Versuri din cântecul “Iarna ninge cu ochi mari”) -> Iarna ninge cu ochi mari
http://lifeandsoulofficialpage.blogspot.com/feeds/posts/default
Daca iti place, da-i un share. 🙂Share on Facebook
Facebook
0Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on LinkedIn
Linkedin

Iti astept parerea :)

2 thoughts on “Sunt ceea ce îmi place!

  • September 6, 2013 at 2:27 pm
    Permalink

    Recunosc: tu, prin faptul ca ai detalit toate optiunile, ai facut o poveste cu mult mai colorata ca a mea. Felicitari Adela, foarte interesant ai scris.

    Cred ca esti prima reprezentanta a sexului frumos de la care aud ca ii place ninsoarea.

    Reply
  • September 6, 2013 at 4:15 pm
    Permalink

    Multumesc, Razvan! Fara tine, acest text nu ar fi exsistat. Eu iti multumesc! 🙂

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *