Magia nopţii

Noaptea…magica noapte! Întotdeauna, am găsit in Noapte un prieten. Un prieten ce mi-a fost alături în clipele grele, ce mi-a mângâiat lacrimile, ce mi-a înseninat şi mi-a uşurat sufletul.  Se spune că noatea este un sfetnic bun…deseori, am zile în care îmi aştept, cu nerăbdare, acest drag prieten şi sfetnic. Deseori, urmăresc fascinată cum soarele apune, lăsând în urma-i cortina ridicată, pentru grandiosul

spectacol: noaptea!

Îmi place să cred că noaptea este, ea însăşi, o minune, o magie. Noaptea aduce cu ea un veşmânt croit din sclipiri de farmec şi scântei de magie, ce are puterea de a face lumea mai frumoasă, mai bună şi mai credincioasă. Noaptea, oamenii se odihnesc, se roagă, se căiesc pentru relele de peste zi. Noaptea aduce o lumină vie, dar în acelaşi timp temătoare peste sufletele noastre. Acum, îndrăgostiţii se iubesc mai mult ca oricând, iar ceilalţi sunt cuprinşi de oarecare teamă…teama de necunoscut! 
Noaptea, lumea toată pare a fi acoperită cu un voal făurit din fiori, iubiri şi stele.
Pentru mine, fiecare noapte este specială. Este ca o poveste încă nerostită. Noaptea, reuşesc să rămân singură, doar eu cu mine, ascultând muzică în surdină, citind ceea ce-i este drag sufletului meu, scriind, vorbind eu cu mine sau, sur şi simplu, glorificând stelele şi luna: uitându-mă la stele, observ cu câtă înţelepciune, bunătate, voie bună şi speranţă ne privesc şi ele pe noi, oamenii. Uitându-mă la stele, simt cum mă învăluie magia ce îmbrăţişează întreg pământul, o dată cu apusul soarelui.
Privind luna, îmi dau seama că, fără frumuseţea ei, farmecul nopţii nu ar putea exista. În fiecare noapte, luma îmi pare mirifică, magică, ireală. Ador să o privesc şi să îmi imaginez că pot discuta cu ea despre problemele mele; că îi pot plânge tristeţea, lacrimile, oamenii, momentele grele. Îmi place să cred că îi pot cere sfaturi şi că ea, luna, îmi va răspunde şi mă va îndruma corect. În această noapte, simt cum luna se apropie din ce în ce mai mult de sufletul meu. În această noapte, privind  cerul, mă liniştesc, găsesc răspunsuri şi surâsuri ale sufletului – se pare că sufletului îi face bine o discuţie cu luna şi cu stelele.  
Îmi doresc, deseori, să pot întinde mâna spre grandiosul spectacol pe se desfăşoară ce cerul nopţii şi să pot alina, la rândul meu, durerile stelelor şi ale lunii – oare acestea nu au nevoie, ca şi noi, oamenii, de înţelegere, mângâiere, alinare, prietenie? Oare nu au nevoie de oameni cărora să le poată dezvălui poveşti încă nespuse…?

© Adelina Anca F.

© Life&Soul

http://lifeandsoulofficialpage.blogspot.com/feeds/posts/default
Daca iti place, da-i un share. 🙂Share on Facebook
Facebook
0Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on LinkedIn
Linkedin

Iti astept parerea :)

9 thoughts on “Magia nopţii

  • September 4, 2013 at 8:15 pm
    Permalink

    @ Stomatolog, cel mai tare din parcare, nu? Si…parcarea era goala, sau plina? 🙂

    Reply
  • September 5, 2013 at 8:54 am
    Permalink

    O noapte adevarata, cu un noian de stele si o luna plina intalnesti din ce in ce mai rar. Trebuie sa fii undeva la tara, in natura, unde aerul e curat si stralucirea stelelor este intensa. Atunci da, poti trai un strop de magie.

    Reply
  • September 5, 2013 at 1:47 pm
    Permalink

    @Spunsieu, ai mare dreptate! Stiu cum este sa vezi cerul noptii de la tara si este, cu adevarat, magic! Nici nu se compara cu privelistea de la oras! Insa…daca iti doresti cu adevarat si daca te deschizi naturii, poti vedea frumusetea cerului si a noptii de oriunde…de oriunde nu este innorat! 🙂

    Reply
  • September 5, 2013 at 6:32 pm
    Permalink

    Scrii superb. Îmi pare bine că am ajuns pe blogul tău! Foarte frumos! Și ai dreptate, noaptea e magică. Câteodată mă gândeam cum ar fi să dormim ziua și să fim treji noaptea. Dar apoi mi-am dat seama că asta i-ar lua din farmec. Probabil și ziua ar fi ceva cu totul special dacă ar fi la fel de multă liniște și n-ar fi plină de treburi și stres. Dar până atunci, noaptea mereu gata să ne îmbrățișeze și să ne ofere timp. 🙂

    Reply
  • September 5, 2013 at 6:39 pm
    Permalink

    @Anna, asa este. Daca ziua ar lua locul noptii, macar pentru 8 ore, ar fi la fel de magica…sau poate nu? Nu vom sti niciodata 🙂

    Reply
  • October 22, 2013 at 7:59 am
    Permalink

    Foarte frumos. Postarea este asa plina de mister ca parca m-ai facut sa imi amintesc de copilarie cand traiam la tara si nu aveam nicio grija iar vara deseori ma prindea noaptea pe afara, la joaca si era atat de liniste in tot satul.Imi amintesc cum ma uitam pe cer la stele si la luna cand era plina. Ma fascina si pe mine tot spectacolul oferit pe cer,insa o data cu mutarea in Constanta, aglomeratia,orasul,grijile si stresul am si uitat sa mai privesc cerul.Nici nu mai stiu de cand nu m-am mai uitat la stete:(

    Reply
  • October 22, 2013 at 10:03 am
    Permalink

    Anca, in Constanta poti privi marea…pentru mien,e ste atat de frumoasa, de magica…parca ti-ar spune povesti de cate ori te-ar vedea…si, daca privesti marea, fara sa vrei privesti si cerul! Stai intr-un oras superb, stii cati si-ar dori sa locuiasca la mare? 🙂

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *