Pot face orice! – un fragment din viaţa mea

Ca orice om, am visurile mele, am dorinţele mele, am planurile mele pentru viitor…planuri bine planificate, gândite, visate! Îmi place să îmi planific viitorul, chiar dacă ştiu că destinul nu va lăsa lucrurile aşa cum îmi doresc eu. Îmi place să cred că, indiferent de obstacole, voi reuşi să îmi duc la bun sfârşit planurile, chiar dacă ştiu că nu am, întotdeauna, aceeaşi determinare. Observ, întristându-mă, că oamenii dragi din jurul meu îmi spun, deseori, că ar trebui să merg pe un alt drum, cu alte dorinţe, alte ţeluri, alţi oameni, alte gânduri, altă…eu! Acestea sunt momentele fatale pentru îndeplinirea propriilor dorinţe, pentru că mă descurajez, mă încearcă neplăcuta senzaţie că nu pot realiza ceea ce mi-am propus, mă năpădesc lacrimile şi sufletul mi se încarcă cu sentimente negative, care mă trag în jos şi mă ţintuiesc acolo, fără a-mi da posibilitatea de a mă ridica.
Stau acolo, jos, şi încerc să îmi adun puterile. Acum, tot ce simt este supărare, tristeţe, tot ce văd este negru, urât, tot ce aud este “nu este bine!“, “nu vei reuşi!”, “ca întotdeauna, greşeşti!“.
Încerc să mă ridic, însă nu îmi găsesc nici un sprijin…sunt tot acolo, jos, cu sufletul sfâşiat. Mă gândesc la toate planurile pe care mi le-am făcut şi pe care le considrem perfecte. Mă gândesc la toate obstacolele pe care mi le imaginam ieşindu-mi în cale şi peste care, de fiecare dată, treceam cu brio. Mă gândesc la oamenii care îmi spun că nu am ales să merg pe un drum bun…”Dar de ce? De unde ştiţi voi că acesta nu este un drum bun pentru mine? Trăiţi voi în locul meu? Ştiţi voi ce este în sufletul meu? Ştiţi voi, oare, ce înseamnă, pentru mine, un drum bun pentru viitor? Poate că ceea ce este bun pentru voi, mie îmi poate face rău. La asta v-aţi gândit?” – îmi spun, în gând, dezamăgită de oamenii de lângă mine. Îmi pare că puterea mi-a mai revenit. Acum văd mai limpede situaţia: acesta este doar unul din acele obstacole la care m-am gândit şi pe care mi-am propus că le voi trece! Şi acum ce fac? Mă las influenţată de câteva vorbe? Îmi abandonez visele pentru câteva clipe de comunicare cu oameni care nu ştiu câtă putere pot avea cuvintele?
Încercând să îmi revin, îmi vorbesc, iar, în gând…”…aş fi preferat să îmi dea o palmă, decât să îşi arunce ascuţitele cuvinte asupra mea…mă simt învinsă, străpunsă de cuvinte care mi-au înjunghiat sufletul…este atât de dureros! Dar voi reuşi să îmi vindec rănile şi voi merge mai deprate…mi-am promis! Dacă nu îmi ţin nici măcar promisiunile faţă de mine, înseamnă că nu mă respect! Şi dacă nu mă respect, cum pot să am pretenţia ca oamenii din jurul meu să mă respecte?
Vorbind cu mine, încercând să gândesc limpede, sufletul meu se descarcă, puţin câte puţin, de negativ, de urât, de vorbe care, încă, dor…sufletul meu este mai uşor acum…mă ridic, însă nu am, încă, putere să înfrunt viaţa.
Vorbele, aşa cum au venit, s-au dus…s-au dezlipit de sufletul meu, însă au rămas rănile. Sunt multe. Şi sunt adânci. Le simt încă, dar nu mai dor…s-au cicatrizat, dar au rămas urmele. Şi nu vor trece niciodată.
Deodată, mă simt obosită. Pare-se că am ales să mă ridic prea curând. Aleg să mă odihnesc, să îmi adun gândurile, să visez şi să intru în lumea mea de poveste…în lumea în care evadez, ori de câte ori simt că nu mai pot face faţă. Visez…visez cuvinte frumoase, îmbrăţişări, zâmbete, încurajări, dorinţe îndeplinite, laude venite de inimă, dar şi uimiri, dezamăgiri şi gelozii ale oamenilor care mi-au spus că nu voi reuşi. Mă trezesc, iar sufletul îmi râde…râd şi eu…”aşadar, sufletul meu tânjea după frumos, după oameni buni, după cuvinte ce mângâie…era chiar atât de greu să mi se ofere aceste daruri?
Acum, m-am ridicat. Râd, sunt fericită, mândră şi mai încrezătoare ca oricând în propriile forţe. Râd şi îmi spun: “am mai trecut peste un obstacol! Acum, sunt cu un pas mai aproare de îndeplinirea dorinţelor! Acum, nimic nu mă mai poate opri! POT FACE ORICE!

 

© Adelina Anca F.
© Life&Soul
http://lifeandsoulofficialpage.blogspot.com/feeds/posts/default
Daca iti place, da-i un share. 🙂Share on Facebook0Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0

Lasa-mi o amintire :)