Timpul – un călător neobosit

Tic-tac. Tic-tac. Tic-tac. Timpul trece. Asemeni unui călător neobosit, timpul merge înainte, nu se uită în spate, nu ştie unde va ajunge; el doar merge. Merge şi nu îi pasă de nimic! Ştie că nu poate fi văzut, ştie că e invincibil şi ştie că, după bunul său plac, poate încetini sau poate merge mai repede, dar niciodată nu se opreşte!
Timpul nu aparţine nimănui; nu este nici al meu, nici al tău, nici al vieţuitoarelor, nici al planetei. Timpul ştie că nu trebuie să dea socoteală nimănui, aşadar trăieşte după bunul său plac.

Sursa poza: Google Images

Trăieşte şi trece, fără milă, prin viaţa noastră. Trece repede, atunci când trăim momente frumoase şi trece greu, atunci când trăim momente mai puţin frumoase. Nu ţine cont de dorinţele noastre, îi place să râdă de mediocricitatea noastră şi ne permite să îl conştientizăm doar prin semnele, fizice şi psihice, ce apar o dată cu trecerea lui.
Timpul este ca şi vântul: nu îl vedem, dau îl putem simţi! Îi simţim trecerea suavă, lină, vindecătoare sau, din contră, îi simţim trecerea răvăşitoare, puternică, războinică.

Sursa poza: Google Images

Timpul nu are nevoie de odihnă. Este un călător neobosit. Câteodată rămâne doar un călător, însă deseori se transformă într-un războinic!

De câte ori nu ţi-ai dorit să poţi opri timpul? Să câştigi războiul cu el? Atunci când credem că am câştigat războiul cu timpul, trebuie să ne trezim la realitate: războiul contra timpului se petrece doar în mintea noastră! Suntem triumfători doar în plan imaginar!
Trebuie să ne aliem cu timpul şi să nu mai privim înapoi. Trebuie să înţelegem că timpul trece, chiar dacă noi alegem, sau nu, să acţionăm.

Sursa poza: Google Images

În realitate, timul nu pierde şi nu câştigă. Ca un călător neobosit, timpul doar îşi urmează drumul, căutându-şi destinaţia. El ştie că are o destinaţie, dar nu ştie unde trebuie să ajungă. Nu poate decât să meargă înainte, fără să privească înapoi, indiferent de obstacolele întâlnite.
Asemeni acestui neobosit călător, aşa trebuie să procedăm şi noi: chiar dacă nu ştim care ne este chemarea, chiar dacă nu ştim unde ne este destinaţia, trebuie să merge mereu înainte, fără a ne lăsa doborâţi de greutăţi.

Adelina Anca F.
Furtuna De Emotii

Daca iti place, da-i un share. 🙂Share on Facebook
Facebook
0Share on Google+
Google+
0Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on LinkedIn
Linkedin

Lasa-mi o amintire :)