Gânduri adunate din copilărie

Care sunt cele mai frumoase amintiri pe care le ai din copilărie? Cât timp din viaţa ta acorzi acelor câteva amintiri frumoase, ludice, magice? Cât timp mai acorzi copilăriei? 
Dacă îţi este dor de momentele în care, fără griji, te jucai toată ziua, râdeai cu poftă, credeai în prietenii adevărate, credeai în bunătatea celor din jur şi toată lumea ţi se părea o poveste magică, te invit să retrăieşti basmul copilăriei tale. Te invit să reinvii magia* acelor minunate momente.
* Pentru ca magia să poată funcţiona, trebuie să asculţi fiecare cântec, atunci când îi vine rândul, apoi să citeşti în continuare.
 

Te-ai trezit mai tânăr/ă cu 5, 10, 20, sau chiar mai mulţi ani? 🙂
Ascultând cântecul, mi-am amintit cu drag de o excursie făcută, cu doamna învăţătoare, la munte; era primăvară, “fluturii cu miile” se jucau pe câmpia invadată de flori superbe, colorate, încadrate, ici colo, de câteva fire de iarbă şi de copiii ce se bucurau de vremea superbă, glorificând, prin jocurile lor, reînvierea naturii. 
Acei copii eram noi, cei care nu ştiam pe atunci decât să râdem, să ne jucăm, să glumim şi să fim alături unii de alţii.
Amintindu-mi toate acestea, mai că-mi vine să merg în cea mai apropiată pădure şi să ţip: Ah, de ce n-am zece vieţi, să te cânt natură!şi să rămân acolo, ascultând pupăza cum cântă şi văzând cum sar fericite brscuţele…

 

 …şi uite aşa, tot mergând prin pădure, ne apucă iarna. 
Îmi amintesc cu plăcere cum, împreună cu alţi copii, “toată ziua prin zăpadă” mă dădeam cu sania, mă băteam cu bulgări, apoi făceam cel mai mare şi frumos om de zapada.

 
Tot anul, aşteptam sărbătorile de iarnă; îl aşteptam pe Moş Crăciun. Îmi amintesc cum, înainte de Moş Nicolae şi de Moş Crăciun, căutam, nerăbdătoare, cadourile prin toată casa. Îmi amintesc cum, (doar) în acea perioadă, încercam să fiu cuminte – pentru a nu mă ocoli Moş Crăciun. Îmi pregăteam scrisoarea, o scrisoare de 2 pagini, în care spuneam cât de cuminte am fost, cât de cuminte voi fi şi, bineînţeles, cât de mult îmi doresc…anumite jucării! Câteodată primeam toate jucăriile cerute, altădată primeam doar o parte (“doar” o parte, pentru că nu înţelegeam, de ce Moş Crăciun nu mi-a adus tot ce i-am cerut; doar asta era treaba lui, nu? 🙂 Să aducă jucării copiilor cuminţi). Dacă nu primeam toate jucăriile cerute, îmi propuneam să îl rog pe Iepuraş să îmi aducă restul jucăriilor…eram perseverentă! 🙂

Vara preferam să merg la mare, dar de multe ori mergeam la munte.
Atunci când aflam că vom merge (iar) la munte, mă supăram. Însă, după ce ne cazam şi cunoşteam alţi copii, uitam, imediat, de supărare.
Când mergeam la mare, îmi plăcea sa ridic castele de nisip şi poduri. De multe ori s-a întâmplat ca podul să se dărâme când nici nu era terminat; atunci mă întristam, însă îmi aminteam melodia “podul de piatră”, o fredonam şi începeam să construiesc alt pod – sau, din contră, mă jucam cu altceva şi, ca prin magie…supărarea trecea.

Dacă şi tu ai amintiri asemănătoare, te invit să retrăieşti acele momente, ascultând melodia de mai jos:



Când mă întâlneam, în faţa blocului sau în parc, cu prietenii şi ne jucam “Elasticul“, “Leapşa“, “Şotron“, “Flori, fete şi băieţi“, “V-aţi ascunselea!“, “1,2,3 la perete stai!“, ieşea un tarabooooi de mai mare dragul! 
Şi cand ne mai şi certam un pic – că altfel nu se putea, nu mai avea farmec joaca – eram “Aprigi ca nişte zmei…/ […] Sprinteni si ocheşei“.
Şi când ne era cearta mai dragă, trebuia să vină câte un părinte pentru a ne apostrofa…şi atunci…”Aoleu ce tărăboi, / Dai într-unul ţipă doi!



Nu trebuie să uităm că ieri am fost si noi copii, dar timpul ne-a schimbat…
Copilăria trebuie să rămână, mereu, aprinsă în sufletul nostru, pentru a ne da acel dram de speranţă şi de bunătate de care avem nevoie în viaţa pe care, din păcate, ne grăbim să o trăim.


“O lume minunată” este un cântec superb, din care trebuie să rămânem cu câteva citate, pentru a ne fi călăuze mai departe:


Ce zâmbet poate fi
Mai sincer, mai curat
Ce ochi ştiu a vorbi atât de adevărat


 







Copiilor să dăm iubirea ce-o purtăm
Ce-i bun să le arătăm







** În poze este scumpa mea finuţă, Adelina Mihaela. 

 
© Adelina Anca F.
© Life&Soul  


http://lifeandsoulofficialpage.blogspot.com/feeds/posts/default
Daca iti place, da-i un share. 🙂Share on Facebook
Facebook
0Share on Google+
Google+
0Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on LinkedIn
Linkedin

Iti astept parerea :)

3 thoughts on “Gânduri adunate din copilărie

  • June 27, 2013 at 9:01 am
    Permalink

    Mulțumesc! M-am simțit din nou copil…am simțit până și mirosul cozonacilor pe care-i făcea bunica mea de sărbători. 🙂

    Reply
  • June 27, 2013 at 10:48 am
    Permalink

    Este un setniment minunat sa vad ca ceea ce sciu ajunge in sufletul citirorilor. Eu iti multumesc pentru mesaj 🙂

    Reply
  • July 9, 2013 at 8:10 pm
    Permalink

    Sa-ti traiasca finuta!….sa aveti grija de ea in continuare ca pina acum!

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *