Copii şi părinţi

Felicitări! Ai un copil! Sau…îţi doreşti unul (dar eşti sigr/ă că eşti pregătit/ă pentru acest important pas)? Oricare ar fi situaţia, mă uimeşte faptul că majoritatea părinţilor se grăbesc pentru a obţine acest statut…şi, de multe ori, ei devin părinţi fără să vrea! Unii dintre aceşti părinţi din greşeală rămân părinţi doar în acte sau, şi mai rău, lasă copilul cu doar un părinte în acte (de obicei mama).
Sunt şi cazuri fericite (sau mai puţin fericite), în care părinţii care nu îşi doreau acest statut rămân, totuşi, împreună; încearcă să clădească un viitor cât mai bun (cred ei) pentru copil, încearcă să îl crească aşa cum ştiu ei mai frumos şi, poate, îi oferă oportunitatea de a învăţa.
Anii trec, iar copilul se transforma într-un adolescent rebel, sau mult prea închis în el şi foarte timid; câteodată, copilul se transformă într-un adoelscent plin de ură, iritabil, care preferă să folosească avertismente fizice şi psihice în locul unor rezolvări paşnice, preferă să acorde timp “prietenilor” care sunt, de fapt, certaţi cu legea, preferă drogurile în locul unei mângâieri sincere sau în locul unei vorbe bune.
Aceşti adolescenţi, care, după caz, sunt ori timizi, închişi în ei şi cu stimă de sine şi încredere în forţele proprii scăzute, sau care sunt mult prea nervoşi, iritabili, gata oricând să riposteze, sunt rezultatul unei familii dezbinate; sunt rezultatul unei familii în care au văzut numai certuri, bătăi, în care au auzit vorbe urâte, înjositoare, în care nu au învăţat ce înseamnă să respecţi, să iubeşti, sau să spui o vorbă bună.
Trebuie reţinut că părinţii se oglindesc perfect în copiii lor. Adolescenţii care se încadrează în grupele prezentate mai sus, vor trebui să lupte întreaga lor viaţă cu un destin pe care nu şi l-au modelat ei, cu obiceiuri pe care au fost obligaţi să le preia şi cu amintiri care îi vor marca pentru totdeauna!
Îmi rămâne totuşi speranţa că, măcar jumătate din aceşti adolescenţi, vor învăţa din greşelile părinţilor şi, când vor avea copii, le vor dărui un camin liniştit, în care să domine înţelegerea, starea de bine, respectul, cultura şi fericirea.

  • Dacă ţi-a plăcut acest articol, te invit să citeşti şi: Destine diferite  

© Adelina Anca F.
© Life&Soul

http://lifeandsoulofficialpage.blogspot.com/feeds/posts/default
Daca iti place, da-i un share. 🙂Share on Facebook
Facebook
0Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on LinkedIn
Linkedin

Iti astept parerea :)

3 thoughts on “Copii şi părinţi

  • June 17, 2013 at 6:18 pm
    Permalink

    Ăsta e un motiv puternic pentru a introduce cursurile de dezvoltare personală în gimnaziu și la liceu. Adolescentul va înțelege situația din familia lui, fără să-și judece părinții, își va dezvolta personalitatea și va avea șansa să devină părinte atunci când se va simți pregătit.

    Reply
  • June 17, 2013 at 6:40 pm
    Permalink

    Asa e, Roxana. Ai perfecta dreptate. Din pacate, in liceu se face doar un curs de Psihologie, si acela doar de dragul de a se face…mare pacat!

    Reply
  • June 19, 2013 at 6:40 am
    Permalink

    E laudabil ceea ce-ti doresti, insa din ce mai putini oameni se gandesc la acest aspect. Pentru unii din pacate copiii, sunt doar o sursa de bani.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *