Minciună dau adevăr?

Câteodată, există multă mângâiere în îndoială sau minciună şi multă suferinţă în adevăr. Ca să nu îi supărăm pe cei de lângă noi, ca să ne alinăm o pierdere, o suferinţă, un eşec personal, ca să facem uitată o palma dată sau primită (fizic sau psihic), ne îngăduim, regulat, să îngropăm adevărul în îndoială, incertitudine, sau minciună! Dacă nu am reuşit să ne iîndeplinim o dorinţă, fie ea neînseamnată sau de o însemnătate enormă pentru noi, spunem că “strugurii sunt acrii“, că “am transformat imposibilul în posibil“, că “aşa a fost să fie“, că “mai mult nu puteam face” şi…GATA…am scăpat de o povară! CRUDUL ADEVĂR că, poate, am renunţat prea repede la acea dorinţă şi că, poate, nu am făcut totul ca să ne-o îndeplinim, SE TRANSFORMĂ, într-o clipă, ÎN MÂNGÂIETOAREA ŞI LINIŞTITOAREA MINCIUNĂ că “totul a fost doar o copilărie de-a mea“, sau “faptul că nu am putut realiza ceea ce mi-am dorit a fost un semn; îmi voi descoperi altă dorinţă, pe care, poate, o voi putea duce la capăt“, SAU ““, SAU ““, SAU ““; te las pe tine să completezi cu scuzele pe care şi TU le foloseşti pentru a îneca adevărul nereuşitei tale în apa “lină” a minciunii, cu care te linişteşti un timp şi care apoi se transformă în “liniştea dinaintea furtunii“.
TU CE SCUZE FOLOSEŞTI ÎN ASEMENEA SITUAŢII?

© Adelina Anca F.
© Life&Soul

http://lifeandsoulofficialpage.blogspot.com/feeds/posts/default
Daca iti place, da-i un share. 🙂Share on Facebook
Facebook
23Share on Google+
Google+
0Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on LinkedIn
Linkedin

Lasa-mi o amintire :)